An unclear future... *Part 11*

Spor la citit . A sosit si a 11-a parte!!!

Nu uita inainte de a citi partea a 11-a sa le citesti pe celelate 10  pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10



Am stat si m-am gandit un pic. Ceva nu era in regula. Oricat de mult incercam sa inteleg atitudinea binevoitoare a mamei, unele lucruri nu se potriveau. De obicei eram doar noi, cei din familie, de sarbatori, de ce acum ar fi fost o exceptie? Mi-am intors privirea spre ea si m-am uitat oarecum suspect dar ea imi zambi si ma linisti oarecum. Poate crdea ca puteam deja sa il consider pe Cristian ca parte din familie,intrucat mai tot timpul era la noi acasa si se intelegea perfect cu mama mea. De multe ori i-am surprins stand de vorba si chicotind. Intre ei se formase o legatura si uneori eram chiar gelos. Speram ca acesta este motivul, speram ca asa se explica faptul ca vroia ca amicul meu impreuna cu mama lui sa petreaca sarbatorile cu noi.
I-am zambit si eu mamei, poate ca ma ingrijoram degeaba si totul urma sa fie frumos la fel ca in fiecare an.
-Ar fi super, mama! I-am spus.Cred ca avea sa fie super, mai ales ca aveam sa stau cu Cristian si de Craciun.
Acest gand m-a surprins si pe mine. Oare de ce doream atat de mult ca el sa fie langa mine? Lucrurile se complicau continuu, totul devenea din ce in ce mai confuz si ideile si sentimentele isi pierdeau conturul gandindu-ma la colegul meu de banca.
-Deci s-a facut! O sa o sun mai tarziu pe mama lui Cristian sa o intreb daca ar vrea s amearga cu noi. Sper sa fie incantata si sa ne insoteasca.
Mama m-a uimit inca o data. Era atat de dornica de ai ajuta si pe ceilalti. Mi-as  dori sa pot vorbi cu ea despre ce se intampla cu mine, dar nu stiu daca ar intelege.
Ea a terminat de impodobit bradul si s-a retras in bucatarie. Eu mi-am luat cartea de pe canapea si m-am retras in camera mea. M-am aruncat in pat. Lumina slaba a camerei ma linistea. Am inchis ochii, incercand sa imi golesc mintea.  Nu vroiam sa ma mai gandesc la nimic, nu mai aveam nevoie de nimic, doar de liniste sufleteasca.

Feelings on fire... *Part 10*

Dupa mult timp vine si partea a 10-a din povestea "Cristian si Alex" . Asta ca dar de Craciun!


Nu uita inainte de a citi partea a 10-a sa le citesti pe celelate  pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9


Ultimele luni trecusera ca prin vis. Multe lucruri nu se schimbasera, scoala mergea bine asa cum fusese si inainte sa ma mut la alt liceu si viata mea parea linistatita in mare parte. Un astpect al micii mele lumi parea cufundat in  ceata, si anume, relatia mea cu Cristian. Inca mai era colegul meu de banca,  prietenul meu, ne vizitam frecvent si petreceam mult timp impreuna dar lucrurile pareau sa mearga intr-o directie pe care niciunul dintre noi doi nu o cunostea. De multe ori eram aproape de Cristian, fizic, si oricat de mult incercam sa neg ce se intampla in interiorul meu constientizam ca anumite sentimente apareau. Nu le intelegeam insemnatatea, poate nici macar nu vroiam sa inteleg ce se intampla cu mine, dar speram ca va trece. Cu fiecare moment pe care il petreceam alaturi de el, speram ca nu va mai aparea acel ceva in interiorul meu, insa fara rezultat. Iar si iar, acele trairi reveneau cu aceeasi intensitate. As fi vrut sa vorbesc cu el despre aceste lucruri dar nu stiu cat de mut m-ar fi inteles. Nici macar eu nu am intelegeam. Cum as fi putut sa ii cer lui sa imi explice ce se intampla cu mine?!

Mitul androginului



Pana acum cateva zile nu aveam idee despre acest mit[shame on me]. L-am aflat intamplator cautand diverse pe net. Urmatorul lucru pe care am hotarat sa il fac a fost sa imi impart parerea cu voi...
Daca nu stiati, mitul a fost conceput de catre Platon in urma cu 2000 si ceva de ani. Povestea suna cam asa: La inceputul lumii, Zeii au creat un singur tip de oameni care se numea androgin. Acesta era compus din doua trupuri, barbat-femeie,barbat-barbat sau femeie-femeie, unite spate in spate.

Eu si parintii mei...

Pe fundal Turning tables by Adele... caldura inabusitoare si un sentiment de melancolie... As vrea sa vorbesc astazi despre relatia mea cu parintii mei. Soc sau  nu, ei stiu de faptul ca sunt gay, si au aflat acest lucru in urma cu cativa ani cand eu aveam frumoasa varsta de 16 ani...

'

Continuarea e a voastra....

Povestea cu Christian si Alex se opreste pentru moment aici pentru mine, dar o puteti continua voi, daca vreti. Daca scrieti o continuare puteti sa o trimiteti pe adresa de mail klau_sun@yahoo.com .

Astept textele voastre !

                                                                     Christian

Is it love?... *Part 9*

Astazi vine si partea a 9-a...

Nu uita inainte de a citi partea a 9-a sa le citesti pe celelate 8 pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8

Spor la citit! Astept parerile voastre si de ce nu si sugestii :)


Telefonul a sunat. Mi-as fi dorit sa nu il aud, sau sa fie altcineva, dar de cum l-am scos din buzunar si m-am uitat la cine ma apela, am  simtit ca ceva rau urma sa se intample. De cand am plecat de la spital de la mama lui Cristian, eram urmarit de niste imaginea lui. Oare de ce ma grabisem sa il invit la mine? Nu ca ar fi fost vreo problema cu ai mei, dar ceva inauntrul meu imi spunea ca nu e bine, ma temeam de ce se poate intampla, ma temeam de necunoscutul care mi se infatisa. Cristian ilustra tot ceea ce eu nu am cunoscut niciodata, acel om plin de mistere, dar totodata atat de deschis incat puteai citi prin ochii lui. O parte a lui o vedeam limpede ca apa cristalina a unui izvor, era o persoana sensibila, frumoasa sufleteste, dar totodata suspiciunile colegilor mei ma urmau si comportamentul lui Cristian nu facea decat sa ma nelamureasca si mai mult. Intre cele doua tabere se formase o prapastie pe care nimeni nu indraznea sa o treaca. Oare nu se putea gasi un lian prin care colegul meu de banca sa se integreze in randul celorlalti ? Oare ce ascundea? Oare de ce era marginalizat? Toate aceste intrebari ma faceau sa ma tem de ce ar putea ascunde Cristian. Dupa cum il stiam, nu ar fi facut rau nimanui si daca era vreo problema, aceasta era cauzata de ceilalti ,cred...Daca incercam sa aflu mai mult ?... Oare urma sa deschid cutia Pandorei?...



I'm in... *Part 8*

E prima seara dupa mult timp cand simt ca in sfarsit sunt pregatit sa continui povestirea pe care am inceput-o cu cateva luni in urma.

Asta e partea a 8-a si sper sa primesc reactii la fel de pozitive ca si la celelalte fragmente :). Astept parerile voastre!

Pentru a avea logica nu uita sa citesti mai intai celelalte 7 parti !

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7

M-am trezit voios de dimineata. Mi-am facut ritualul matinal care includea igiena personala si castronul nelipsit de cereale cu lapte si am plecat in graba spre scoala. Cum deja banuiam, Cristian era mai bine. A venit mult mai insufletit si de cum s-a asezat in banca langa mine, a inceput sa vorbeasca cu acelasi entuziasm ca in prima zi. Imi placea cand se comporta asa, era o persoana interesanta in preajma careia ma simteam bine. Faptul ca i-am vazut si partea sensibila m-a ajutat sa imi schimb parerea pe care mi-o formasem despre el in prima zi. De fapt el nu era prea posesiv, nu incerca sa ma acapareze, ci vroia sa discute cu cineva despre ce simte el, despre problemele lui pentru ca a dialoga cu ceilalti colegi era practic imposibil la cat de inversunati erau impotriva lui. Nu intelegeam care e problema, de la ultima discutie cand Raul a incercat sa imi spuna despre ce ascunde Cristian, nu s-a mai ivit nicio ocazie si astfel totul a ramas in mare taina. As fi putut sa ii intreb pe Mihai sau pe Corina, sau chiar pe Ana care se parea ca ii tinea partea lui Cristian si cu siguranta nu ar fi avut nimic impotriva sa imi spuna ce se intampla, dar ceva ma impiedica sa pun astfel de intrebari. Ceva in interior imi spunea ca e mai bine ca totul sa ramana asa. Oare ma temeam ca nu cumva sa descopar ceva care m-ar fi indepartat de el?!
   -Alex,esti pe acolo?! Hey... vocea lui ma trezi din ganduri.
   -Da,da,absolut! m-am intors si i-am surprins privirea confuza. Imi zambi si ma linisti zambetul lui. Avea un zambet frumos, un zambet de copil a carui inocenta doreai sa o protejezi cu orice pret.
 

                                                                   * * *

   S-a sunat de iesire si cu emotie in suflet m-am despartit de Cristian, zambind in sinea mea ca ii voi faca o bucurie lui si mamei sale. Am luat un taxi si am ajuns la floraria de la care cumparam de obicei flori pentru mama mea. O cunosteam pe doamna care vindea, era mama unui fost coleg si cum ma vazu chipul i se destinse intr-un zambet de bucurie.
   -Alex,bine ai venit! Vino sa te pup! M-am apropiat si m-a sarutat pe obraz.Monica era o femeie de treaba si intotdeauna calda .
   -Vreau sa va rog ceva foarte foarte foarte special! i-am zis complice. Vreau sa imi faceti un buchet mare de trandafiri, dar asta cat mai repede posibil pentru ca ma cam grabesc,trebuie sa ajung intr-un loc pana la ora 4.
   Chicoti cu subinteles.
   -A...sa inteleg ca in sfarsit a aparut aleasa? Mult s-a mai facut asteptata. Vorbele sale ma lovira in plin. Intelesese cu totul gresit, cum de credea ca e vorba de o fata, adica eu niciodata...adica niciodata nu avusesem o prietena, desi aveam 17 ani si ceilalti la varsta mea trecusera prin multe paturi...
   Am dat din cap in semn de dezaprobare.
   -Nu, nu e vorba de nicio fata. E pentru mama unui coleg care e la spital si vreau sa ii fac o surpriza. Monica zambi usor dezamagita.
   -Si eu care credeam ca in sfarsit ai pus mana pe o fata frumoasa si desteapta...
   Toata aceasta situatie ma tulbura un pic. Era ciudat, daca nu foarte...eu chiar nu avusesem nicio prietena, toate fetele din viata mea se apropiasera de mine doar ca de un prieten. Deveam repede confidentul lor si de cand ma stiam ma intelegeam mai bine cu fetele decat cu baietii, acestia din urma fiind mult mai superficiali in gandire si ca sa o spun pe aia dreapta, obsedati de sex... Oare de ce pana la varsta asta nu aparuse acea fata care sa imi suceasca mintile?! Aceasta intrebare ma sperie... pana acum nu simtisem nevoia de a fi langa cineva, ma simteam bine cu mine, ma simteam bine cu prietenii mei si gaseam placere in lucrurile pe care le faceam in timpul liber. Auzisem de persoane  care sufereau din cauza relatiilor lor, erau nefericite pentru ca nu puteau avea pe cineva anume, insa nicicand nu intelesesem pe deplin aceste comportamente, fiind strain de ele.
 
   Nu a mai durat mult si buchetul a fost gata. L-am luat, i-am platit Monicai si am iesit ingandurat. Nu imi dadea pace ideea de a avea o prietena. Ma simteam ca un ciudat, ma simteam diferit si exclus totodata. Intotdeauna am spus ca nu e nimic in neregula sa fii altfel, dar acum lucrurile pareau confuze. Simteam ca trebuie as fiu ca si ceilalti, oricat de superficial suna, aveam nevoie sa ma simt ca ei. Pe tot drumul pana la spital, m-am tot gandit la aceleasi lucruri.
   Am platit soferului si am coborat din taxi. Eram bucuros ca ii voi face o bucurie lui Cristian si mamei sale, dar gandurile anterioare imi umbreau oarecum mintea si sufletul. Nu era un moment oportun pentru astfel de lucruri asa ca am incercat sa ma gandesc la altceva si am intrat in spital. Dupa ce am gasit etajul unde erau internati bolnavii, am luat saloanele la rand,dar chiar inainte sa intru in ultimul, am dat nas in nas cu Cristian.
   -Surpriza! a fost tot ce am putut sa spun afisand un zambet inocent de copil nevinovat.
   A ramas pentru cateva clipe uimit cercetandu-ma din cap pana in picioare, privirea oprindu-i-se pe buchetul de trandafiri.
   -A...astia...probabil te intrebi ce caut aici si ce fac cu forile. Ei,bine m-am hotarat sa iti fac o surpriza si am venit sa o vizitez pe mama ta si pentru ca nu era frumos sa vin cu mana goala i-am adus un mic buchet de flori. Nu stiam ce flori ii plac asa ca am ales trandafirii, sper sa nu o fi dat in bara,nu?
   -Nu, nu ai dat-o in bara, imi raspunse el inca uimit. Eu tocmai ma pregateam sa ies pana afara sa ii iau mamei niste medicamente, dar cred ca pot sa mai stau un pic, asa ca hai sa te...prezint... Era usor incurcat. Entuziasmul imi pieri de pe chip si pentru un moment m-am intrebat ce naiba caut eu acolo?!
   A observat reactia mea si revenindu-si in fire total spuse:
   -Hey, ce-i cu moaca asta trista, sunt fericit ca ai venit. Doar ca nu ma asteptam as faci asa ceva...adica nu a mai facut nimeni un asemenea gest pentru mine, si mai ales cineva care ma cunoaste de doar cateva zile.  Multumesc!
   M-a imbratisat! M-a luat pe nepregatite, dar ca in ziua precedenta un val de caldura imi inunda corpul. Era ciudat. Era pentru prima oara cand simteam o astfel de senzatie. Am fost imbratisat de parintii mei, de prieteni, amici, necunoscuti, dar niciodata nu mai simtisem multitudinea aceea de sentimente. Era pace inerioara, dar totusi totul era o continua agitatie, ganduri...trairi...
   S-a indepartat dupa cateva momente si m-a indemnat sa il urmez. Am intrat in urma lui in salonul puternic luminat. De o parte si de alta a camerei erau 3 paturi. Cristian s-a indreptat catre patul de la fereastra din dreapta si mi-am dat seama ca femeia de varsta mijlocie cu parul si ochi negri la fel de profunzi ca ai lui Cristian trebuie sa fie mama lui. A parut la fel de surprinsa ca Cristian, dar de data asta mi-am pastrat calmul si intinzandu-i buchetul cu flori m-am prezentat.
   -Buna ziua! Eu sunt Alex, noul coleg de clasa a lui Cristian, nu stiu daca v-a spus ceva despre mine...
   -A...da. Mi-a povestit despre tine Tu esti si colegul lui de banca,nu? Imi zambi. Semana atat de mult cu Cristian. Aveau acelasi mod strengaret de a-si frange buzele in doua curbe perfecte . Ma linisti acest gest, simteam ca ma agreeaza, o simteam deja aproape de mine. S-a intamplat la fel ca si cu fiul ei. Desi nu il cunosteam decat de foarte putin timp simteam ca il stiu de o viata...
   -Sper ca nu v-am deranjat! Am vrut sa va fac o surpriza. Blegul asta mic- am inclinat capul spre Cristian care se asezase la capatul patului- a fost foarte trist zilele astea si am zis sa il inveselesc un pic si totodata sa va cunosc si pe dumneavoastra si sa va felicit pentru ca ati crescut un asemenea fiu. Doamna Maria rosi un pic dar isi petrecu mana peste capul meu in semn de alint.
   -Copilul asta e un diavol mic, o sa il cunosti tu si o sa te convinti singur! imi facu cu ochiul si Cristian incerca sa protesteze dar fara rezultat.
   -Mata blanda zgarie rau, am incheiat eu ranjind.
   Am mai stat cu doamna Maria inca vreo jumatate dupa care m-am ridicat sa plec. Imi facea placere sa vorbesc cu cei doi, dar nu vroiam sa o obosesc prea tare pe saraca femeia care cu doar cateva zile in urma trecuse printr-o experienta ingrozitoare.
   -Te mai astept, daca nu aici, la noi acasa! imi zise mama lui Cristian chiar cand iesem din salon urmat de colegul meu.
   Ne-am oprit la catva pasi de usa. M-am intors la el si el m-a fixat cu privirea. Simteam ca vrea sa spuna ceva dar nu are curaj...
   -Multumesc... imi spuse in cele din urma. M-am uitat in ochii lui si chiar am vazut o urma de recunostiinta amestecata cu bucurie.
   -Nu ai pentru ce sa imi multumesti. Am facut-o cu placere si se pare ca am avut un instinct bun, mama ta e o femeie foarte de treaba. A parut incantat de afirmatia mea. Dar e momentul sa cam plec... nu mi-as fi dorit sa ma car asa de repede... dar trebuia, probabil ca el vroia sa isi petreaca cat mai mult timp cu mama lui si eu il retineam.
   Am dat sa plec,dar m-am intors chiar in ultimul moment si desi nu stiu daca am facut bine sau nu, i-am spus:
   -Diseara vino sa dormi la mine. Esti singur acasa si nu cred ca e prea placut...
   A fost surprins...
   -...o sa ma gandesc si o sa te sun daca ma hotarasc sa vin...
   Oare de ce am facut-o? Am iesit grabit din cladirea spitalului inca uimit de reactia mea... De ce am facut-o?!

   Ce se intampla cu mine?!

Iubire, iubire si iar iubire...

Trebuie sa recunosc, sunt un romantic inrait. Imi plac la nebunie filmele romantice si mai ales cele cu gay :)) ! Si da, asta a fost una dintre activitatile mele din ultima vreme, urmaritul de seriale siropoase cu gay :))



Si pentru ca mai sunt unii pe care i-ar putea interesa acest gen de productii las mai jos un playlist cu o frumoasa poveste de dragoste dintre doi barbati superbi ( asta o spun eu, insa cine nu crede asta sa ma contrazica :)) ). E vorba de Kyle si Fish, doua personaje gay din productia americana "A life to live" . Eu zic ca merita privit, e o poveste frumoasa. Si pentru a va starni un pic apetitul o sa va schitez  actiunea . Kyle si Fish au fost colegi in liceu si au avut o relatie, care insa s-a terminat cand Fish a intrat la academia de politie. Dupa cativa ani ei se reintalnesc si desi Fish incearca sa se convinga ca e hetero si nu simte nimic pentru Kyle, realizeaza cu timpul ca sufletul lui e legat de a lui Kyle. Cum se va termina povestea celor doi si prin ce intamplari vor trece va las sa descoperiti singuri.

De ce n-am mai scris? ...

As vrea sa imi dau si eu un raspuns la intrebarea asta dar pur si simplu nu stiu... nu am mai scris de mult, poate de prea mult timp. Si asta nu numai aici pe blog, nu am mai scris ceva de foarte multa vreme, oare mi-am pierdut inspiratia?  nu... nu are cum sa fie asta... dar oare ce se intampla, sau mai bine zis ce s-a intamplat?

Au trecut cateva luni bune de cand nu am mai publicat nimic, nu am mai publicat urmatoarea parte a povestioarei pe care am inceput-o acum ceva timp si cu regret o spun "Imi pare rau!" . Sunt sigur ca voi continua ce am inceput... in curand, dar acum as vrea doar sa scriu despre ceva real, despre mine poate....

Oare ar fi rau daca acest blog ar deveni pentru un timp un jurnal, o oglinda a sufletului meu in care fiecare sa se priveasca si sa se si regaseasca poate in anumite situatii ale vietii mele? Eu unu cred ca NU!

 Hmmm....ciudat, dintr-o data  ma simt iar ca acasa aici, chiar de la primul articol dupa atata timp ...

See you next time....


                                                                                                  by   Christian ...
 
online counter