Is it love?... *Part 9*

Astazi vine si partea a 9-a...

Nu uita inainte de a citi partea a 9-a sa le citesti pe celelate 8 pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8

Spor la citit! Astept parerile voastre si de ce nu si sugestii :)


Telefonul a sunat. Mi-as fi dorit sa nu il aud, sau sa fie altcineva, dar de cum l-am scos din buzunar si m-am uitat la cine ma apela, am  simtit ca ceva rau urma sa se intample. De cand am plecat de la spital de la mama lui Cristian, eram urmarit de niste imaginea lui. Oare de ce ma grabisem sa il invit la mine? Nu ca ar fi fost vreo problema cu ai mei, dar ceva inauntrul meu imi spunea ca nu e bine, ma temeam de ce se poate intampla, ma temeam de necunoscutul care mi se infatisa. Cristian ilustra tot ceea ce eu nu am cunoscut niciodata, acel om plin de mistere, dar totodata atat de deschis incat puteai citi prin ochii lui. O parte a lui o vedeam limpede ca apa cristalina a unui izvor, era o persoana sensibila, frumoasa sufleteste, dar totodata suspiciunile colegilor mei ma urmau si comportamentul lui Cristian nu facea decat sa ma nelamureasca si mai mult. Intre cele doua tabere se formase o prapastie pe care nimeni nu indraznea sa o treaca. Oare nu se putea gasi un lian prin care colegul meu de banca sa se integreze in randul celorlalti ? Oare ce ascundea? Oare de ce era marginalizat? Toate aceste intrebari ma faceau sa ma tem de ce ar putea ascunde Cristian. Dupa cum il stiam, nu ar fi facut rau nimanui si daca era vreo problema, aceasta era cauzata de ceilalti ,cred...Daca incercam sa aflu mai mult ?... Oare urma sa deschid cutia Pandorei?...

De ce n-am mai scris? ...

As vrea sa imi dau si eu un raspuns la intrebarea asta dar pur si simplu nu stiu... nu am mai scris de mult, poate de prea mult timp. Si asta nu numai aici pe blog, nu am mai scris ceva de foarte multa vreme, oare mi-am pierdut inspiratia?  nu... nu are cum sa fie asta... dar oare ce se intampla, sau mai bine zis ce s-a intamplat?

Au trecut cateva luni bune de cand nu am mai publicat nimic, nu am mai publicat urmatoarea parte a povestioarei pe care am inceput-o acum ceva timp si cu regret o spun "Imi pare rau!" . Sunt sigur ca voi continua ce am inceput... in curand, dar acum as vrea doar sa scriu despre ceva real, despre mine poate....

Oare ar fi rau daca acest blog ar deveni pentru un timp un jurnal, o oglinda a sufletului meu in care fiecare sa se priveasca si sa se si regaseasca poate in anumite situatii ale vietii mele? Eu unu cred ca NU!

 Hmmm....ciudat, dintr-o data  ma simt iar ca acasa aici, chiar de la primul articol dupa atata timp ...

See you next time....


                                                                                                  by   Christian ...