An unclear future... *Part 11*

Spor la citit . A sosit si a 11-a parte!!!

Nu uita inainte de a citi partea a 11-a sa le citesti pe celelate 10  pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10



Am stat si m-am gandit un pic. Ceva nu era in regula. Oricat de mult incercam sa inteleg atitudinea binevoitoare a mamei, unele lucruri nu se potriveau. De obicei eram doar noi, cei din familie, de sarbatori, de ce acum ar fi fost o exceptie? Mi-am intors privirea spre ea si m-am uitat oarecum suspect dar ea imi zambi si ma linisti oarecum. Poate crdea ca puteam deja sa il consider pe Cristian ca parte din familie,intrucat mai tot timpul era la noi acasa si se intelegea perfect cu mama mea. De multe ori i-am surprins stand de vorba si chicotind. Intre ei se formase o legatura si uneori eram chiar gelos. Speram ca acesta este motivul, speram ca asa se explica faptul ca vroia ca amicul meu impreuna cu mama lui sa petreaca sarbatorile cu noi.
I-am zambit si eu mamei, poate ca ma ingrijoram degeaba si totul urma sa fie frumos la fel ca in fiecare an.
-Ar fi super, mama! I-am spus.Cred ca avea sa fie super, mai ales ca aveam sa stau cu Cristian si de Craciun.
Acest gand m-a surprins si pe mine. Oare de ce doream atat de mult ca el sa fie langa mine? Lucrurile se complicau continuu, totul devenea din ce in ce mai confuz si ideile si sentimentele isi pierdeau conturul gandindu-ma la colegul meu de banca.
-Deci s-a facut! O sa o sun mai tarziu pe mama lui Cristian sa o intreb daca ar vrea s amearga cu noi. Sper sa fie incantata si sa ne insoteasca.
Mama m-a uimit inca o data. Era atat de dornica de ai ajuta si pe ceilalti. Mi-as  dori sa pot vorbi cu ea despre ce se intampla cu mine, dar nu stiu daca ar intelege.
Ea a terminat de impodobit bradul si s-a retras in bucatarie. Eu mi-am luat cartea de pe canapea si m-am retras in camera mea. M-am aruncat in pat. Lumina slaba a camerei ma linistea. Am inchis ochii, incercand sa imi golesc mintea.  Nu vroiam sa ma mai gandesc la nimic, nu mai aveam nevoie de nimic, doar de liniste sufleteasca.

Feelings on fire... *Part 10*

Dupa mult timp vine si partea a 10-a din povestea "Cristian si Alex" . Asta ca dar de Craciun!


Nu uita inainte de a citi partea a 10-a sa le citesti pe celelate  pe care la gasesti mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9


Ultimele luni trecusera ca prin vis. Multe lucruri nu se schimbasera, scoala mergea bine asa cum fusese si inainte sa ma mut la alt liceu si viata mea parea linistatita in mare parte. Un astpect al micii mele lumi parea cufundat in  ceata, si anume, relatia mea cu Cristian. Inca mai era colegul meu de banca,  prietenul meu, ne vizitam frecvent si petreceam mult timp impreuna dar lucrurile pareau sa mearga intr-o directie pe care niciunul dintre noi doi nu o cunostea. De multe ori eram aproape de Cristian, fizic, si oricat de mult incercam sa neg ce se intampla in interiorul meu constientizam ca anumite sentimente apareau. Nu le intelegeam insemnatatea, poate nici macar nu vroiam sa inteleg ce se intampla cu mine, dar speram ca va trece. Cu fiecare moment pe care il petreceam alaturi de el, speram ca nu va mai aparea acel ceva in interiorul meu, insa fara rezultat. Iar si iar, acele trairi reveneau cu aceeasi intensitate. As fi vrut sa vorbesc cu el despre aceste lucruri dar nu stiu cat de mut m-ar fi inteles. Nici macar eu nu am intelegeam. Cum as fi putut sa ii cer lui sa imi explice ce se intampla cu mine?!
 
online counter