Se afișează postările cu eticheta iubesc un baiat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubesc un baiat. Afișați toate postările

Ultima farama de inocenta...

Aceasta compozitie este independenta de celelalte. Sper sa va placa:) ! Astept pareri!!!






Bogdan il privi pe furis pe Octav, fixandu-si privirea pe buzele lui ademenitoare. De cateva saptamani i se pusese pata pe Octav, dar era constient ca intre ei nu ar putea fi nimic. Relatia elev-profesor nu ar fi permis niciodata asta, dar lui Bogdan ii placea sa viseze. De cate ori adormise cu gandul la el?! Bogdan nici nu isi mai aducea aminte. Chipul lui il inspira si desi nu recunoscuse pana acum, muza lui era profu' de romana. De atatea ori incercase sa isi faca curaj si sa ii arate la ce lucreaza, dar nu indraznise, se razgandise in ultimul moment.
Acum il privi atent si incerca sa isi imagineze ce fata ar face daca ar citi ceea ce el scrie. Bogdan era convins ca literatura cu subiect gay nu ar fi  in nicun caz pe gustul lui Octav, dar inca isi dorea sa imparta cu profu' lui ceea ce el scrie in serile tarzii cand viseaza cu ochii deschisi la el. Bineinteles ca nu i-ar spune ca protagonistii care se iubesc atat de pasional  ii intruchipeaza pe ei doi, dar macar ar vrea o parere despre stilul abordat.
Gandul lui Bogdan zbura la prima intalnire cu noul prof de romana, in urma cu aproape 10 luni. Bogdan era elev in clasa a 12-a, iar pentru Octav era primul an in invatamant. Proaspat absolvent al facultatii de litere, intrase printr-un noroc suspect la unul dintre liceele de top ale orasului. Prima intalnire a celor doi a fost anosta. Nu s-au privit intr-un mod aparte si Bogdan incerca sa reconstituie acea zi, dar cu mari greutati. Atunci  nu simtise nimic in legatura cu noul venit. Inca mai resimtea dorul de vechea profesoara si in sufletul lui s-a nascut chiar un usor sentiment de aversiune. Atunci i s-a parut  urat, acum insa, in elev se nascuse o atractie inexplicabila. Il vedea pe Octav diferit, intr-o lumina mai favorabila si fiecare parte a corpului lui il dorea.
De multe ori, Bogdan incercase sa puna acest lucru pe seama varstei, pe seama hormonilor, dar acum ca se uita atat de insistent la prof, isi dadu seama ca e mai mult de atat. Profunzimea sentimentelor depasea bariera de suprafata a poftelor trupesti.

The most beautiful kiss! *Part 12.1* de Trixie D. LeStrange


Zilele trecute am fost contactat de Trixie D. LeStrange in legatura cu povestea "Cristian and Alex Story" si m-a intrebat daca poate scrie continuarea. Am zis ca de ce nu, intial dorind sa vad cum e vazuta relatia dintre cei doi din alt punct de vedere. In seara asta am avut insa placuta surpriza sa primesc o alta varianta a partii a 12-a povestii, pe care am scris-o cu cateva zile in urma. Mi-a placut asa ca am ales sa o public.
Astept parerile voastre :) si de ce nu si texte de la voi. Trixie D. LeStrange a spart geata, incercati si voi si trimiteti-mi textele voastre la klau_sun@yahoo.com.

Tin sa specific inca o data ca acest text este o alta varianta a partii a 12 "The most beautiful kiss" din ciclul "Cristian and Alex Story"

Partea a 13-a a povestii va aparea cat de curand :)



Timpul zburase mai rapid decat as fi crezut c-o poate face. Imi doream sa ajung mai rapid la bunicii mei, la munte. Era ciudat, dar eu si Cristian... Parca ne apropiam tot mai tare. Regretam enorm si acum cat de mult il judecasem la inceput si eram furios pe ceilalti colegi care il izolau.
            El era singur, iar pe mine ma durea asta. Fusese singur atata timp, pana ce ma castigase pe mine. Credeam ca paravanul dintre noi disparuse de ceva timp, dar iata, nu era asa. Inca de la acel apel al sau, cand eu nu ma comportasem tocmai bine, parca eram reci.    
            Nu imi parea rau ca vine cu noi,doream sa se bucure si el, si mama sa. Era o femeie buna si crescuse un baiat la fel de bun, de care sigur era mandra. Pana si eu eram mandru ca eram prietenul sau si doream sa ii fiu aproape, dar, in acelasi timp, constatam ca ar trebui sa il tin un pic departe de mine.
            In sufletul meu se petrecea ceva ciudat, nu pricepeam nicidecum ce. Mi-as fi dorit sa imi pot analiza sentimentele, sa stiu ce e in neregula cu mine si cu modul meu de a ma comporta. De fiecare data cand Cristian ma luase in brate, simtisem cum tot trupul mi se inunda de caldura, o caldura de foc ce ma facea sa ma simt bine, dar si ciudat.
            Intr-un final, zilele trecura. M-am trezit foarte de dimineata cand trebuia sa plecam, si mi-am facut o cafea. Am apucat sa mananc un sandvich, fericit ca am asa o mama care se gandeste la mine. Ea ma stia mai bine ca oricine, cunostea nevoile mele si niciodata nu uita sa ma faca fericit.        
            Am infulecat rapid, uitandu-ma pe ceas. Era 6:12. Stiam ca trebuia sa plecam in curand si ii asteptam ca pe ghimpi pe Cristian si pe mama lui. Voiam sa se simta bine, speram sa le putem oferi o vacanta de vis. Stiam prea bine, sau cel putin banuiam, ca prietenul meu si mama sa nu avusesera o vacanta de prea mult timp. Femeii oricum ii facea bine un pic de relaxare, avand in vedere ceea ce suferise in urma cu nu foarte mult timp.
            Fara sa vreau, amintirea aceea imi reveni in minte. Mersesem cu buchetul de flori la mama sa, iar el, fericit, ma imbratisase. Acea caldura placuta, trupul sau imbratisandu-l pe-al meu... Apoi patul. Nu as fi putut niciodata uita acea amintire. Imi plansese in brate, avusese incredere in mine, parca ne lega ceva, ceva foarte strans.
 
online counter