Iubire la malul marii




Sper sa va placa. Este o compozitie noua. Ceva mai lunga,dar sper sa aveti rabdare sa o cititi pana la capat. Eu zic ca merita :) . Astept parerile voastre si nu uitati sa dati si un share pe facebook. 


Spor la citit! (scuze pentru mici greseli de redactare)







Fuck! Oh, nu! Celia o sa ma omoare daca intarzii. Mi-am fixat mai bine geanta pe umar si am intetip pasul. M-am mai uitat o data la ceas dorindu-mi sa impietresc limba la fara 5. Am grabit pasul si mai mult si m-am rugat ca sa ajung printr-o minune inaintea Celiei.
Poate ca a intarziat?! Sau... nu?! Pe cine mint eu, intotdeauna ajunge la timp si desigur, eu niciodata.
Ajuns in fata terasei, m-am uitat la ceas. Si 5. Nu e chiar asa rau. Mi-am plimbat ochii pe la multitudinea de mese in cautarea prietenei mele cele mai bune. Am zarit-o undeva in spate, cu telefonul in mana. Probabil ma suna. "Sunt terminat! Macar daca nu uitam mobilul acasa si o anuntam de intarzierea mea." Mi-am fixat privirea in pamant si am inaintat spre ea.
-Buna... Am zis cu glas stins si vinovat. Scuze pentru...
-Nu-i nimic! Stai jos!
-Doar atat?! Adica nu spui nimic? Celia si-a ridicat privirea de la telefon.
-Da, doar atat! N-am timp acum de mustrari, desi ai merita. Mi-a aruncat acea privire care ma facea intotdeauna sa ma simt vinovat. Mi-am simtit obrajii imbujorandu-se, dar am tacut malc. Daca ea vroia sa treaca peste asta asa usor, cu atat mai bine. - Asa, deci am o veste pentru tine!
Chelnerul veni sa imi ia comada. Am comandat o Cola si l-am expediat starnit de ce mi-ar putea spune prietena mea. Dar nu inainte sa ii arunc o privire pe furis chelnerului. Un tanar pe la 25 de ani, inalt, bine facut, dar totodata cu un aer fragil, probabil datorita ochilor mari si profunzi. I-am surprins zambetul din priviri, dar confuz inca daca era acel zambet afisat tuturor clientilor, sau mirosise intentiile mele ascunse. Oare si el era...?
-Hei, esti atent la mine, sau te mai uiti mult la fundul tipului aluia?
M-am intors spre Celia. Parea amuzata, desi incerca sa ma mustreze. Ma cunoste atat de bine.
-Hai, lasa-ne pe mine si pe posesorul ala de fund dement de sexy. A oftat inecandu-si un zambet. Deci? Ce ai sa imi spui?

Ultima farama de inocenta...

Aceasta compozitie este independenta de celelalte. Sper sa va placa:) ! Astept pareri!!!






Bogdan il privi pe furis pe Octav, fixandu-si privirea pe buzele lui ademenitoare. De cateva saptamani i se pusese pata pe Octav, dar era constient ca intre ei nu ar putea fi nimic. Relatia elev-profesor nu ar fi permis niciodata asta, dar lui Bogdan ii placea sa viseze. De cate ori adormise cu gandul la el?! Bogdan nici nu isi mai aducea aminte. Chipul lui il inspira si desi nu recunoscuse pana acum, muza lui era profu' de romana. De atatea ori incercase sa isi faca curaj si sa ii arate la ce lucreaza, dar nu indraznise, se razgandise in ultimul moment.
Acum il privi atent si incerca sa isi imagineze ce fata ar face daca ar citi ceea ce el scrie. Bogdan era convins ca literatura cu subiect gay nu ar fi  in nicun caz pe gustul lui Octav, dar inca isi dorea sa imparta cu profu' lui ceea ce el scrie in serile tarzii cand viseaza cu ochii deschisi la el. Bineinteles ca nu i-ar spune ca protagonistii care se iubesc atat de pasional  ii intruchipeaza pe ei doi, dar macar ar vrea o parere despre stilul abordat.
Gandul lui Bogdan zbura la prima intalnire cu noul prof de romana, in urma cu aproape 10 luni. Bogdan era elev in clasa a 12-a, iar pentru Octav era primul an in invatamant. Proaspat absolvent al facultatii de litere, intrase printr-un noroc suspect la unul dintre liceele de top ale orasului. Prima intalnire a celor doi a fost anosta. Nu s-au privit intr-un mod aparte si Bogdan incerca sa reconstituie acea zi, dar cu mari greutati. Atunci  nu simtise nimic in legatura cu noul venit. Inca mai resimtea dorul de vechea profesoara si in sufletul lui s-a nascut chiar un usor sentiment de aversiune. Atunci i s-a parut  urat, acum insa, in elev se nascuse o atractie inexplicabila. Il vedea pe Octav diferit, intr-o lumina mai favorabila si fiecare parte a corpului lui il dorea.
De multe ori, Bogdan incercase sa puna acest lucru pe seama varstei, pe seama hormonilor, dar acum ca se uita atat de insistent la prof, isi dadu seama ca e mai mult de atat. Profunzimea sentimentelor depasea bariera de suprafata a poftelor trupesti.

Don't involve kids... *Part 18*

Initial am vrut sa inchei povestea de dragoste dintre Cristian si Alex odata cu partea a 17-a,dar am simtit ca nu e suficient, povestea trebuie sa mearga mai departe, lucrurile nu sunt clare, destinele nu s-au decis.
Partea a 18-a vine ca o completare a conturarii vietilor celor doi, dar mai ales pune in lumina o problema, pe care eu o consider foarte delicata. Copiii!



Tin sa specific inca o data, daca vreti sa participati cu articole de orice fel o puteti face. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti creatiile voastre la klau_sun@yahoo.com si ele vor aparea pe blog !

Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 18-a parte. Celelalte 17 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:


Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14
Partea 15
Partea 16
Partea 17


Spor la citit!



    -Cristian...tu...aici? spuse mama, mutandu-si privirea de la mine la el . Era surpirnsa, asta era clar. Avea si de ce. Dupa ce venisem din excursia de iarna, subiectul Cristian a fost interzis. De fiecare data cand ma intreba de el incercam sa evit.
M-am uitat la el, si m-am intors spre mama mea.
    -Da, eu si Cristian avem cateva teme de facut si a venit la mine.
     Eram tensionat, eram panicat, eram fericit si ma simteam coplesit stiind ce urma sa se intample. Am urcat in camera mea. Nu stiam ce se schimbase, sau ce se intamplase, dar lucrurile luasera o intorsatura neasteptata. Brusc simteam ca pot avea incredere in el. Dupa atatea luni in care imi tot repetasem ca nu se merita, nu e de incredere, credeam din nou in "noi".
     Mi-am pus rucsacul langa birou si m-am asezat pe pat. Cristian s-a asezat langa mine si si-a asezat palma peste a mea. Am tresarit la atingerea lui. Mi-a pus mana pa fata,s-a apropiat si m-a sarutat. Era diferit si totodata cunoscut. Era sarutul de altadata, primul sarut, dar mai profund . M-am lasat condus de pasiune. Nu mai conta nimic, nici macar ca mama putea sa intre in orice moment. Eram fericit si nimic nu putea sa distruga asta.
    Cristian s-a lasat peste mine si i-am simtit trupul incordat peste al meu. M-a sarutat cu sete. Nu stiam daca e bine sau rau ce fac, dar trebuia sa se intample. O asteptam de atata timp.

True love is forever... even though we are born to die *Part 17*

Dupa o lunga perioada am ajuns sa public si partea a 17-a. Probabil ca multi dintre voi se intreaba de ce am mai facut-o. Motivatia mea a fost dorinta de a arata ca iubire, in forma ei pura, poate uni doi oameni pe vecie. Poate ca nici macar moartea nu poate desparte doua destine unite sub semnul iubirii.

Sper sa va placa.




Tin sa specific inca o data, daca vreti sa participati cu articole de orice fel o puteti face. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti creatiile voastre la klau_sun@yahoo.com si ele vor aparea pe blog !

Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 17-a parte. Celelalte 16 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:


Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14
Partea 15
Partea 16

Enjoy!


   Ce se intampla cu mine si cu Cristian nu stiu nici acum, lucrurile au luat o intorsatura ciudata, in acea seara la bunicii mei. Nu am mai putut suporta, totul era atat de clar, totul se potrivea, eu eram doar rezerva lui Cristian. El avea o relatie cu Sorin si pe mine ma folosea pentru a se distra. Oare amandoi stiau de jocul asta murdar? Nu pot suporta gandul ca nu am fost decat o marioneta in mainile baiatului pe care am ajuns sa il iubesc, caruia urma sa ma daruiesc...

   Au trecut cateva luni de atunci, si desi il vad in fiecare zi la scoala, nu pot sa ma apropii de el. Il iubesc, asta e sigur, dar nu ma pot lasa condus de sentimente, nu pot gresi din nou. De atatea ori a incercat sa imi vorbeasca, sa imi explice minciunile lui, dar nu am putut sa il ascult,  sa suport. Vocea lui, privirea lui, prezenta lui, toate imi fac rau, in fiecare minut, in fiecare clipa, in fiecare secunda a existentei mele. Atat de aproape si totodata atat de departe. Daca  ar fi fost sincer, daca  mi-ar fi spus adevarul poate ca acum am fi impreuna, dar e prea tarziu pentru regrete. Imi spun asta mereu, dar din nou si din nou cad in capcana amagirii. Il iubesc, il urasc, il doresc, dar il resping.

Partea a 17-a

Imi cer mii de scuze ca partea a 17-a nu a aparut inca. Nu stiu daca va aparea in viitorul apropiat din cauza unor probleme personale care nu-mi permit sa scriu. Incerc sa fac tot posibilul sa o termin curand.
Multumesc de intelegere!
 
online counter