Don't involve kids... *Part 18*

Initial am vrut sa inchei povestea de dragoste dintre Cristian si Alex odata cu partea a 17-a,dar am simtit ca nu e suficient, povestea trebuie sa mearga mai departe, lucrurile nu sunt clare, destinele nu s-au decis.
Partea a 18-a vine ca o completare a conturarii vietilor celor doi, dar mai ales pune in lumina o problema, pe care eu o consider foarte delicata. Copiii!



Tin sa specific inca o data, daca vreti sa participati cu articole de orice fel o puteti face. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti creatiile voastre la klau_sun@yahoo.com si ele vor aparea pe blog !

Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 18-a parte. Celelalte 17 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:


Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14
Partea 15
Partea 16
Partea 17


Spor la citit!



    -Cristian...tu...aici? spuse mama, mutandu-si privirea de la mine la el . Era surpirnsa, asta era clar. Avea si de ce. Dupa ce venisem din excursia de iarna, subiectul Cristian a fost interzis. De fiecare data cand ma intreba de el incercam sa evit.
M-am uitat la el, si m-am intors spre mama mea.
    -Da, eu si Cristian avem cateva teme de facut si a venit la mine.
     Eram tensionat, eram panicat, eram fericit si ma simteam coplesit stiind ce urma sa se intample. Am urcat in camera mea. Nu stiam ce se schimbase, sau ce se intamplase, dar lucrurile luasera o intorsatura neasteptata. Brusc simteam ca pot avea incredere in el. Dupa atatea luni in care imi tot repetasem ca nu se merita, nu e de incredere, credeam din nou in "noi".
     Mi-am pus rucsacul langa birou si m-am asezat pe pat. Cristian s-a asezat langa mine si si-a asezat palma peste a mea. Am tresarit la atingerea lui. Mi-a pus mana pa fata,s-a apropiat si m-a sarutat. Era diferit si totodata cunoscut. Era sarutul de altadata, primul sarut, dar mai profund . M-am lasat condus de pasiune. Nu mai conta nimic, nici macar ca mama putea sa intre in orice moment. Eram fericit si nimic nu putea sa distruga asta.
    Cristian s-a lasat peste mine si i-am simtit trupul incordat peste al meu. M-a sarutat cu sete. Nu stiam daca e bine sau rau ce fac, dar trebuia sa se intample. O asteptam de atata timp.

    Dar s-a oprit. Cristian s-a retras din imbratisarea mea si s-a asezat pe marginea patului. M-am uitat uimit la el, confuz , cautand un raspuns al purtarii lui. Ce se intampla? Ce e cu el? Nu asta isi dorea? Oare inca nu trecuse peste problema lui ? 
   -Esti bine?
   A dat din cap afirmativ si si-a mutat privirea spre fereastra. Era ingandurat. M-am intrebat la ce oare se gandea , dar nu am gasit un raspuns. Am asteptat in liniste cateva momente, daca avea nevoie de putin timp pentru el, aveam de gand sa i-l ofer. In cele din urma s-a intors si mi-a luat fata in maini.
   -Alex, esti sigur ca sunt potrivit pentru tine?
   "Asta e culmea", mi-am spus. Dupa cate se intamplasera acum se gandise sa imi puna tocmai intrebarea asta. Nu stiam ce sa ii raspund. Il iubeam, de asta eram sigur si asta ma facea sa tind sa cred ca e cel de care am nevoie si cel pe care il vreau alaturi de mine.
   -Cred ca glumesti,nu? vocea imi suna usor strident. Eram surprins de atitudinea lui si ma deranja totodata.
   -Nu, chiar nu glumesc- vorbea cu greutate, parea afectat de situatie- vorbesc foarte serios. Daca nu sunt eu cel de care ai tu nevoie?! Nu am fost in stare sa lamuresc atatea luni problema cu Sorin. Nu a fost nimic intre el si mine, dar te-am facut sa suferi pentru ca nu am fost suficient de ferm cu el. Daca o voi face din nou?
   Avea dreptate, dar nu imi pasa. Oare ce nu intelegea. Eram constient in ce ma implic, dar nu ma interesa. Nu vroiam sa aflu acum care sunt riscurile. Suferisem atatea luni, tanjisem dupa el, ce importanta mai avea ce spunea . Acum eram impreuna, eram din nou impreuna. Daca ne iubeam nu avea sa se intample nimic .
   -Cred ca ar trebui sa gandesti mai putin!
   Un zambet i s-a ivit in coltul gurii.
   -Cristian, tu intelegi ca te iubesc? Daca si tu ai aceleasi sentimente pentru mine, atunci sunt sigur ca nu va mai aparea nimic in relatia noastra care sa ne desparta. Suntem un cuplu acum si orice ar fi o sa ramanem asa. Crede-ma!
   Mi-a cuprins mainile. Avea incredere in mine, dar  inca mai existau urme de teama in sufletul lui. Aveam de gand sa le elimin. Imi doream o relatie cu el, asa cum era el. Cristian, dincolo de toate incurcaturile pe care le crease cu Sorin, sunt sigur ca ma iubea si ca imi spunea adevarul acum. Parea sincer.
   M-a cuprins in brate.
   Stateam intinsi pe pat. Cristian isi tinea capul pe umarul meu, iar eu ma jucam cu parul lui.
   -Alex, crezi ca e bine ce facem noi? spuse asemenea unui copil mic ce incearca sa descopere tainele lumii prin intrebarile adresate adultilor.
   Am stat si m-am gandit cateva minute. Ratiunea imi spunea ca nu, dar inima imi dicta altceva. Am hotarat sa o ascult pe cea din urma.
   -Da, eu cred ca da! Ne iubim, cred ca asta e ceea ce conteaza.
   -Stii ca ceilalti ne vor condamna cand vor afla, nu?
   Avea dreptate. Atat de multa dreptate, dar nu era momentul potrivit, nu acum. De ce trebuia sa fie asa? Ei nu trebuiau sa stie, iubirea noastra trebuia sa ramana a noastra.
   -Daca vor afla, da. Daca nu se va intampla asa vom fi doar noi doi, departe de restul lumii, doar noi si iubirea noastra. Nu suna bine?
   -Da...cred ca da...
   Eram uimit. Pana acum cateva luni eu eram cel care nu dorea sa accepte conditia de gay, iar acum il incurajam pe Cristian cu privire la conditia noastra in societate. Ma schimbasem mult in ultimele luni, eram de nerecunoscut. Acum eram eu si simteam ca sunt pe calea cea "dreapta" pentru mine.
   -Alex, tu cum te vezi peste 10 ani?
   Hm... daca m-ar fi intrebat cu cateva luni acelasi lucru i-as fi spus ca imi doream sa am o familie, doi copii, un serviciu care sa imi permita sa le ofer  tot ce isi doresc si o cariera de invidiat. Nu ma mai gandisem la asta de mult, nu prin prisma noii mele inclinatii...
   -Cu tine. Undeva departe de aici. Singuri, iubindu-ne, fericiti. Crezi ca e suficient?
   -Da. Si eu mi-as dori acelasi lucru, dar as vrea ceva in plus. Nu stiu daca e tocmai etic ceea ce imi doresc, dar as vrea sa devina realitate intr-o zi. Mi-as dori un copil.
   Wow... Am ramas uimit. Nu imi inchipuiam cum ar fi sa am un copil, eu fiind....gay.... Oare nu se gandea prea departe Cristian? Ce am fi putea sa ii oferim noi acestui copil?! Cum ar putea trai fara o mama. Cristian nu era constient de ce spune. Ma speria un astfel de gand. Imi doream copii, dar asta era inainte, cand credeam ca voi ramane hetrero pentru restul vietii mele. Acum NU mai putea fi vorba de asta.
   -Cristian, nu crezi ca deja ar fi prea mult?! Oricat am incercat sa o fac sa sune mai bland nu mi-a iesit...
   L-am simtit incordandu-se . Trupul lui a devenit rigid si probabil s-a intristat. Nu vroiam sa fiu cel care ii spulbera visele, dar nu ne puteam inhama la o astfel de viata daca nu suntem constienti de toate avantajele si dezavantajele.
   -Stiu ca ai dreptate, toti in jur o spun, dar nu am putea fi parinti? Adica, stii, ma gandesc la copiii care traiesc in familii denaturate,  sunt batuti,  nu au avut niciodata parte de un adevarat parinte. Noi am putea sa il ferim pe copilul nostru de asta, noi am putea fi parinti, in adevaratul sens al cuvantului. Am putea sa ii oferim iubire si afectiune, am putea sa ii indeplinim toate dorintele...
   -Nu stiu ce sa spun. Te-ai intrebat vreodata ce ii vei spune cand va intreba de mama lui? Cand va iesi in lume si ceilalti copii il vor arat cu degetul ca are doi "tati"?
   Speram ca sa isi revina in fire Cristian! Situatia era mult mai complicata decat o percepea el. Acel copil ar fi condamnat la o viata grea, plina de  lipsuri.
    -Dar am putea sa il iubim si nu va simti lipsa mamei. Ii vom aferi  toata afectiunea de care are nevoie. O pot face, o putem face impreuna daca iti doresti asta. Si nu, nu vom ramane aici. Vom merge undeva in strainatate unde sunt oamenii mai deschisi la minte si nu va fi judecat asa cum zici tu.
   Cristian visa, asta era sigur. Nu aveam curaj sa ii distrug toate sperantele. Poate peste ani lucrurile vor sta altfel, desi ma indoiam. Am tacut din gura si i-am dat un raspuns evaziv.
   -Bine, vom vedea asta la momentul potrivit...
   Si-a ridicat capul de pe mine si m-a sarutat .
   -Deci sa inteleg ca acum suntem oficial impreuna, nu?
   -Da, Cristian . Astazi, in data de 1, a inceput cu adevarat relatia noastra.
   Mi-a zambit afectuos.
   -Te iubesc! Stii asta, nu?
   -Da, stiu, i-am spus si l-am sarutat pe frunte si el si-a reluat pozitia si dupa cateva minute a adormit.
   Cristian imi daduse multe teme de gandire. Lucrurile aveau sa devina agitate rau...cu siguranta...dar pentru moment eram doar noi doi, in camera mea, lipsiti de privirile celorlalti si departe de tot raul din lume. Ne iubeam!
   Oare cum va fi relatia noastra in continuare?
  


Voi ce credeti despre acest subiect? Cum vedeti lucrurile?



Nu uitati sa vizitati si pagina noastra de facebook    http://www.facebook.com/pages/Gay-love-storiesblogspotcom/327545193945187  . DA un like si un share !  









9 comentarii:

Frumos aceiasi decenta sensibilitate delicatete si romantism ca in celelalte parti ce sa ti spun bucurati-va de dragostea voastra impliniti-o aveti nevoie unul de celalat in 10 ani se vor schimba multe lumea e in continua transformare si evolutie curaj aveti grija unul de altul si de iubirea voastra tot binele din lume sa va inconjoare.
Bafta la scoala cu Bacul si reusita la facultate o sa vedeti din toamna ca studenti totul va fi mai usor in rest SARBATORILE CU BINE INGERII SA VA AIBE IN PAZA kiss

 

asteptam continuarea sa stim ce a-ti mai facut nu uita de partea a 19-a succes vacanta de primavara placuta si sarbatorile pascale cu bine

 

Multumesc mult. Ma bucur ca imi apreciati munca si sunt curios daca si urmatoarea parte va fi pe gustul vostru.
Chiar mi-ati facut seara mai buna!

Va doresc sa aveti parte de iubire asa cum am eu acum.

Toate cele bune!

 

Minunat! Imi place foarte mult povestea :D

 

iubirea nu are limite, este cel mai frumos sentiment....bucurativa de el ;D

sper ca vor exista mai multe parti....

ard de nerabdare sa vad ce se intampla!!

 

super povestea, felicitari. sper sa revin peste 6 luni si sa mai gasesc 10 episoade (cristian si alex iubire studenteasca :P)

 

A fost sublim am trait totul in detaliu :sentimentele cu atata intensitate si emotie o explozie cu un final pe masura foarte frumos Cristi cuvintele sunt de prisos pentru ca povestea ta e doar de vis(visul orcariu pusti diferit si neinteles)

 

A fost foarte frumos. Esti un scriitor inascut. Ai mult talent. Continua sa scrii pentru ca sunt convins ca ai impresionat multa lume, inclusiv pe mine. Povestea "Cristian and Alex" a fost din ce in ce mai incitanta cu fiecare episod. Sper ca vor mai urma si alte parti. As vrea sa aflu ce se intampla cu cei doi. Astept continuarea cu nerabdare ;) Multe Felicitari >:d<

 

Pot spune sincer ca e printre singurele povesti yaoi(imi place mai mult cum suna termenul) care ma impresionat si din care am invatat ceva.Ai scris foarte frumos, am trecut prin aceleasi sentimente ca "Alex in timp ce isi spunea povestea".Am atatea cuvinte de lauda la ceea ce ai scris incat nu stiu cum sa le exprim.Mi-as fi dorit un sfarsit aratandu-i pe ei peste cativa ani, ar fi fost placut sa stiu ca au ramas impreuna, suna ciudat stiu.Sunt bucuroasa ca ai reusit sa descoperi ce..sex te atrage si ca nu stai si te minti suferind, ei bine fiecare are dreptul la fericire fie baiat cu baiat, fie fata cu fata, baiat cu fata.

 

Trimiteți un comentariu

 
online counter