True love is forever... even though we are born to die *Part 17*

Dupa o lunga perioada am ajuns sa public si partea a 17-a. Probabil ca multi dintre voi se intreaba de ce am mai facut-o. Motivatia mea a fost dorinta de a arata ca iubire, in forma ei pura, poate uni doi oameni pe vecie. Poate ca nici macar moartea nu poate desparte doua destine unite sub semnul iubirii.

Sper sa va placa.




Tin sa specific inca o data, daca vreti sa participati cu articole de orice fel o puteti face. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti creatiile voastre la klau_sun@yahoo.com si ele vor aparea pe blog !

Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 17-a parte. Celelalte 16 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:


Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14
Partea 15
Partea 16

Enjoy!


   Ce se intampla cu mine si cu Cristian nu stiu nici acum, lucrurile au luat o intorsatura ciudata, in acea seara la bunicii mei. Nu am mai putut suporta, totul era atat de clar, totul se potrivea, eu eram doar rezerva lui Cristian. El avea o relatie cu Sorin si pe mine ma folosea pentru a se distra. Oare amandoi stiau de jocul asta murdar? Nu pot suporta gandul ca nu am fost decat o marioneta in mainile baiatului pe care am ajuns sa il iubesc, caruia urma sa ma daruiesc...

   Au trecut cateva luni de atunci, si desi il vad in fiecare zi la scoala, nu pot sa ma apropii de el. Il iubesc, asta e sigur, dar nu ma pot lasa condus de sentimente, nu pot gresi din nou. De atatea ori a incercat sa imi vorbeasca, sa imi explice minciunile lui, dar nu am putut sa il ascult,  sa suport. Vocea lui, privirea lui, prezenta lui, toate imi fac rau, in fiecare minut, in fiecare clipa, in fiecare secunda a existentei mele. Atat de aproape si totodata atat de departe. Daca  ar fi fost sincer, daca  mi-ar fi spus adevarul poate ca acum am fi impreuna, dar e prea tarziu pentru regrete. Imi spun asta mereu, dar din nou si din nou cad in capcana amagirii. Il iubesc, il urasc, il doresc, dar il resping.

 
online counter