I'm learning to love ... *Part 16*


Dupa cum va  spuneam in postul anterior , partea a 16-a e foarte aproape. M-am tinut de cuvant si uite ca am ajuns si la postarea acestui capitol din povestea de dragoste "Cristian and Alex".


Sper sa va placa, nu uitati sa dati  un like si de ce nu, sa distribuiti linkul mai departe :) !

Tin sa specific inca o data, daca vreti sa participati cu articole de orice fel o puteti face. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti creatiile voastre la klau_sun@yahoo.com si ele vor aparea pe blog !

Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 16-a parte. Celelalte 15 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:


Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14
Partea 15


Destul cu vorbaria! ENJOY!!!!


M-am uitat indelung la el.
-Poti sa imi promiti ceva?, i-am spus fixandu-i privirea. A dat afirmativ din cap asa ca am continuat: Promite-mi ca ma vei face sa te iubesc!
Mi-a aruncat o privire cu subinteles, a receptat mesajul. Aveam  nevoie de aceasta certitudine.In astfel de momente, cand lucrurile pareau sa se indrepte intr-o directie necunoscuta, simteam nevoia de a sti ca e cineva acolo, undeva in umbra, care va avea grija de neprevazut. Nu stiam cum aveam sa ajung sa il iubesc pe Cristian pentru ca nu stiam ce e iubirea, nu inca, sau cel putin nu puteam sa o recunosc daca deja ea isi facuse loc in inima mea.
Dimineata parea sa aduca un val de liniste asupra gandurilor mele, dar acestea erau inca prea incurcate pentru a reusi macar sa deslusesc unde se incadreaza Cristian in acest moment. Pe de alta parte aceasta relatie implica si o noutate pentru mine si anume ideea de gay. Stomacul mi se strangea numai la auzul cuvantului, numai la cea mai mica aluzie la acest capitol al vietii. Daca urma ca intre noi doi sa se infiripeze o relatie, acest lucru ar fi dus la o consecinta imediata si anume, recunoasterea sexualitatii mele.
Nu eram pregatit mental pentru o schimbare radicala, sau mai bine zis, nu stiam cum sa o fac, aici contand pe ajutorul lui. Oare avea sa fie suficient?!
Ma privea intens si ochii lui negri erau plini de bunatate si intelegere, m-a linistit acest lucru, el ma intelegea... M-a sarutat scurt dupa care m-a luat in brate. Era atat de fierbinte si am tresarit la atingerea lui. Pentru un moment am incercat sa imi inchipui in acest fel normalitatea, dar nu se potrivea cu ce stiam, nu se plia pe realitatea din jurul meu. Oare cum aratam in aceste momente? Mi-am sters insa repede imaginea din cap , era o iubire groteasca cu aspecte calde.
-Iubire, stiu ca te temi, stiu ca nu nu ai habar ce sa faci, sau ce e cu tine. Si inteleg, chiar inteleg, dar un lucru te rog, sa ai incredere in mine. Lucrurile se vor schimba cu timpul si vei deveni constient de iubirea pentru mine! - eram putin revoltat, o parte din mine nu dorea sa ajunga acolo, o parte foarte mica se temea de sentimentul acesta de iubire, dar dorinta de a-l avea era dominanta - Asa au fost si lucrurile la mine la inceput, nu as putea sa iti spun care e reteta pentru a deveni un - s-a oprit pentru un moment incurcat, dar a evitat elegant termenul. Mi-am notat acest lucru, era o bila alba pentru el.- stii tu. L-a mine a aparut, nu stiu exact cand, dar cred ca a fost acolo tot timpul, intr-un fel sau altul... Nu te forta, nu incerca sa gasesti explicatii pentru ca astea sunt lucruri pe care le-am incercat, fara rezultat insa. Acest fapt e superior gandirii umane, e o parte din tine, o parte vitala si oricat vei incerca sa o dizloci nu vei reusi. Poate vei reusi sa o ingropi in temeri si conceptii pentru o perioada, dar ea va renaste in cele din urma asemenea pasarii Phoenix ce renaste din propria cenusa. -El facea lucrurile sa para atat de simple, timpul le va rezolva pe toate, parea sa imi sugereze, dar in momentul de fata ultimul lucru pe care il aveam era timpul, aveam nevoie de o dovada palpabila ca drumul pe care o iau este cel bun.- Si increde-te intotdeuana in ceea ce simti.
-Dar stii, oamenii ce vor spune, familia, cei din jur? m-am rastit la el. Mi-era teama de toate aceste lucruri, el nu intelegea asta?!
A oftat prelung, dar a continuat intelegator:
-Ti-e teama ca parintii nu te vor mai iubi daca afla ceea ce esti? -Am afirmat scurt.- Eu nu o sa iti raspund si o sa iti pun o noua intrebare. Cu ce te schimba asta, esti un alt om, diferit fata de cel dinainte?
Acest fapt m-a pus pe ganduri, in mare masura spusele lui erau rationale, erau total adevarate, dar ma temeam. Ma simteam schimbat, poate in fata lor nu voi parea altcineva, dar sufletul meu se metamorfoza, interiorul meu se reorganiza dupa noi principii si reguli. Aceste lucruri nu aveau sa fie evidente?!
-Si referitor la societate-a continuat- o sa iti spun o simpla parere de a mea. Atunci cand iti e bine, toti sunt langa tine si lucrurile par bune, meritele iti sunt apreciate, de cele mai multe ori, si cei din jur par a te iubi intr-un mod intim, cald. Dar seara, cand cortina cade si toti pleca, fiecare la casa lui, tu ce o sa faci? O sa te duci acasa, unde te va astepta o camera pustie, lipsita de prezenta umana de care ai tu nevoie. Patul va fi mai rece, camera mai singura, mancarea fara gust. Si toate astea de ce?! Pentru ca ai  asa mare nevoie de prieteni, cunoscuti, colegi si societate, ai nevoie de un suflet care sa te insoteasca in aceasta lupta continua cu viata, ai nevoie de iubire. Pe de alta parte, la prima greseala, mai mult ca sigur toti se vor intoarce impotriva ta . Cine va fi acolo sa te sprijine, indiferent daca ai facut o gafa? Nimeni, pentru ca tu ai ales sa traiesti cu societatea atat de capricioasa si perversa din toate punctele de vedere!
Lucrurile pareau atat de frumoase in teorie,dar atat de dureroase cand incercam sa le pun in practica...
Momentul nostru insa ne-a fost intrerupt de bataia din usa. M-am desprins repede din bratele lui Cristian si m-am acoperit cu patura. M-am panicat, eu nu trebuia sa fiu cu Cristian in acelasi pat, in camera mea. Trebuia sa gasesc o minciuna credibila repede. Usa s-a deschis timid si mama a bagat capul prin deschizatura.
-Alex, te-ai trezit?
-Da, mama!
-A, Cristian! Ai dormit aici? parea un pic incurcata, dar am incropit la repezeala o minciuna.
-A, da... a venit aseara si ne-am mai jucat un pic pe laptop dar a adormit aici! Speram sa fiu credibil.
Mama s-a mai uitat o data suspect , dar apoi ne-a zambit amandurora. Credea! Am rasuflat usurat.
-Hai la masa! Scularea! si a iesit inchizand usa!
M-am ridicat . Mi-am luat bagajul de mana si am cautat un tricou si o pereche de pantaloni.
-Stii, arati superb! M-am intors spre Cristian. Era rezemat pe mana stanga si ma privea atent. As putea sa spun ca ai fund delicios !
Aveam in mana un tricou pe care i l-am arucat pe fata razand. Era atat de dulce uneori. M-am napustit asupra lui si m-am pus deasupra lui, prinzandu-i mainile deasupra capului.
-A ,daaa? Asa zici, ca fundul meu e delicios? I-a sa vedem ce spui de asta. Am inceput sa il sarut pe gat, cat mai pasional posibil. Imi dadeam seama ce efect avea asta asupra lui. O simteam sub mine!!! Se excitase grozav.
Am continuat cateva secunda dupa care i-am spus:
-Atat primesti! Pentru ca sunt rau! si m-am dat jos iarasi si m-am intors la bagaj sa imi caut alt tricou.
-Bine, cum zici tu! zise resemnat. Mi-am gasit un tricou albastru si l-am tras pe mine, cu spatele la el. S-a strecurat langa mine si m-a cuprins in brate. M-am intors placut surprins si l-am sarutat scurt.
-Gata cu dulcegariile! Hai la masa ca acum vin astia dupa noi!
M-a lasat in pace si i-am dat un tricou cu care s-a imbracat. Am facut patul si in mai putin de 10 minute eram la masa, alaturi de ceilalti. Toti pareau fericit. Mama lui Cristian, bunicii, parintii mei, toti pareau a avea fetele luminate de o bucurie terna. Am fost intrebati si eu si Cristian cum am dormit si am zis ca bine. Noi doi stiam ca mai putin dormisem si mai mult ... facusem oarecum dragoste, mai platonic, dar se putea considera si dragoste.
Era secretul nostru, eram singurii care stiau ce se intampla intre noi. M-am uitat la Cristian complice si el mi-a trimis un pupic. I-am raspuns la fel cand am avut ocazia si am continuat asa restul timpului. De mai multe ori in timpul mesei observasem ca se uita din cand in cand si la telefon, si de cateva ori mi s-a parut ca aud vibrand telefonul. Dar nu am bagat prea mult in seama asta, fiind cuprins de o fericire oarba .
Dupa masa, ai mei au iesit un pic afara. Noi am ramas in casa. Bunica era la bucatarie si bunicul isi facea de lucru prin curte. Noi ne-am dus in camera mea si ne-am jucat un pic pe laptop. Stateam aproape de el si din cand in cand ne mai sarutam pasional, dar oarecum grabit , ca nu cumva sa intre sa ne prinda cineva. Din nou a respins cateva apeluri, dar nu l-am intrebat cine e, probabil nu avea importanta daca nu raspundea. Dar au fost atat de multe apeluri incat mi-am promis ca voi afla in cele din urma ce se intampla, dar nu acum, acum ma simteam impacat cu mine, cel putin pentru o perioada scurta de timp.
Restul zilei a trecut destul de repede. Am facut prajituri cu bunica, Cristian s-a uitat la televizor cu restul familiei si mai pe seara am jucat carti si table. Ne-am simtit bine. Lucrurile mergeau bine si atmosfera era una pasnica. Ma simteam protejat, ma simteam inteles, desi nimeni nu stia de schimbarile ce se petreceau cu mine . Poate ca nu avea sa fie asa rau cand vor afla, cel putin parintii mei pareau oameni deschisi la minte, oameni care nu iau decizii doar pe baza aparentelor si eram copilul lor. Asta trebuia sa conteze, nu?! Eram tot eu, doar ca acum nu mai eram singur, acum il aveam pe Cristian alaturi de mine. Si nu erau ei cei care il placeau asa de mult pe colegul meu de banca, nu erau ei cei care il invitasera cu noi la bunici? Pentru un moment am simtit ca pot da vina pe ei pentru ce se intampla cu mine, dar nu puteam, era puieril ce gandeam. Ei nu aveau nici o vina pentru ca interiorul meu era diferit.
Incepeam sa inteleg expresia gandeste cu sufletul, nu cu mintea. Asta faceam! Ma lasam condus de sentimente, de impulsuri. Era o senzatie de nesiguranta, cu aspecte motivatorii. Oricum incercam sa o dau nu ieseam la capat. Adevarul e ca ma complaceam in situatia curenta, ma lasam dominat de emotii si traiam momentul. Nu asta ar fi trebuit sa fac?
-Eu ma dau batut! Toti au inceput sa rada. Nu eram genul care sa renunte, dar eram obosit si inca la un joc de carti nu mai puteam participa. Noapte buna!
M-am dus in camera , mi-am luat periuta de dinti, pasta, gelul de dus si schimburi si m-am dus la baie. Am facut un dus cald si toata oboseala mi-a coborat in picioare. Sub jetul de apa, totul parea sa se limpezeasca, lucrurile pareau simple, trebuia sa fac ceea ce e mai bine pentru mine orice ar fi insemnat acest lucru. Tineam mult la Cristian si eram sigur ca nu mai aveam mult pana sa ajung sa il iubesc, eram sigur. Sentimentele dintre noi se sedimentau de o lunga perioada, acum doar concretizam iubirea.
 Ma simteam atat de fericit alaturi de el. Nu asta era esenta iubirii?! Cu siguranta!
Dupa dus m-am dus iarasi in camera mea, iar Cristian ma astepta acolo, pe pat, cu laptopul meu in brate. Asculta muzica. Mi-a zambit si m-am aplecat sa il sarut . Mi-am luat o perche de pantaloni scurti pe mine si m-am bagat in pat.
-Nu te duci sa faci si tu un dus? Poate pana atunci adorm ai nostri si poti sa vii direct in camera la mine. Mi-e dor de tine.
A dat afirmativ din cap si a iesit. M-am asezat in locul lui si am luat laptopul si am schimbat melodia.
Am simtit ca un telefon vibreaza si m-am uitat la al meu, dar era pe birou si nu vibra. Inca una, chiar sub mine, mi-am putut da seama. M-am ridicat si telefonul lui Cristian era acolo. L-am luat si in mana si m-am uitat cine suna insistent :Sorin. Am respins la fel cum facuse si prietenul meu pe parcursul zilei. Imi suna cunoscut.
"A...da. Sorin il chema si pe colegul ala de care imi spusese Cristian cu o noapte in urma, cel care trezise latura gay in el" , mi-am spus si un gol mi s-a format in stomac. Presimteam ceva rau.
Am intrat la mesaje. Nu era corect ce faceam si desi aveam o retinere, trebuia sa o fac. Doream sa ajung sa il iubesc pe baiatul asta, dar ca sa ajung sa fac asta, trebuia sa am incredere totala in el. Am deschis sectiunea inbox. Erau mai multe mesaje, am deschis aleatoriu cateva din ele:
"Stii ca esti totul pentru mine, de ce nu incerci macar?"  
Un nod mi s-a pus in gat si o lacrima mi-a alunecat grabita pe obraz, nu stiam ce sa cred, nu stiam ce sa spun, nu stiam ce se intampla. Am mai deschis unul sperand inca sa fie doar o greseala.
"Te iubesc. Chiar nu poti sa intelegi asta?! Chiar nu ma crezi?"
Era prea mult, era mult prea mult pentru mine. Ma daruisem emotional lui Cristian, iar el ma dezamagise. CE insemna asta? CE?!! Lacrimile mi-au siroit fara a le putea tempera macar. Plangeam in hohote si totusi continuam sa citesc. Pentru un moment totul a disparut, lumea disparea intr-un vid linistit. Eram golit de sentimente, golit de ganduri. Mi-am tras de guler tricoului, nu puteam sa respir. Am inchis sectiunea de inbox si m-am uitat la mesajele expediate de Cristian. L-am deschis pe primul,era trimis cu doar cateva minute inainte:
"Lasa-ma in pace! Nu te vreau, ce nu intelegi? Acum am pe altcineva!"
M-am linistit un pic, dar intrebarile apareau din ce in ce mai multe. Oare eu eram acest "altcineva"? Oare despre mine vorbea? Si daca Cristian era nevinovat, sau poate se juca , cu amandoi? Acest gand m-a revoltat. Am iesit din meniu, am blocat telefonul si l-am pus acolo unde il gasisem pentru ca am auzit usa de la baie deschizandu-se. Mi-am sters lacrimile si mi-am cautat de lucru la laptop. Aveam in mine adunate nenumarate ganduri si emotii reprimate. Eram nervos. Vroiam sa ii cer o explicatie, sa imi spuna ce insemnau toate alea. De ce isi batea joc?!
A intrat pe usa, calm, stergandu-si parul inca. S-a uitat la mine si a ramas uimit.
-Iubire, ce ai? Ai plans?!
-Poti sa imi spui ce se intampla cu Sorin?! Am izbugnit .
Fata i s-a crispat , a lasat prosopul jos , a venit langa mine si a incercat sa ma ia in brate, dar m-am retras violent.
-Nu intelegi! Nu e nimic intre mine si el,el...
Dar nu l-am lasat sa termine si i-am taiat-o violent:
-Ce sa nu inteleg, ca el te iubeste?!
-Poate ! si a oftat incurcat. Dar nu stii cum stau lucrurile! Ai rabdare si iti voi spune totul, pe indelete....

TO BE CONTINUED...



Deci, cum vi s-a parut? Curiosi de ce va urma?




2 comentarii:

Un pic cam fortata povestea pe partea asta.. dat fiind ca se acumuleaza prea multa drama pe metru patrat... Partea 1-14 au avut un tempo ok, nu fortza linia timpului, a actiunii... In reste te descurci f. bine! :)

 

foarte bine, imi place foarte mult astept continuarea dar laso putin mai incet cum zicea si anonim nu forta nota,dar in rest e foarte ok
succes pe viitor si sper sa citesc continuarea in cel mai scurt timp

 

Trimiteți un comentariu

 
online counter