Don't look back ! *Part 15*


Mai repede de cat ma asteptam , a sosit partea a15-a a povestii "Cristian and Alex" . Sper sa va placa. Am muncit destul de mult la ea si desi mi-am neglijat anumite responsabilitati legate de scoala(maine am simulare pentru bac,dar ce mai conteaza: )) ?! trebuia sa scriu :P) pentru a o termina, eu zic ca a meritat.
Daca nu ati citit primele parti nu uitati sa o faceti inainte de a citi a 15-a parte. Celelalte 14 parti le puteti gasi pe blog prin scurtaturile de mai jos:

Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Partea 12
Partea 13
Partea 14


                       

Il tineam in brate de cateva minute bune, dar inca mai plangea usor. I-am sters o ultima lacrima si l-am sarutat pe par. S-a culcusit mai bine in bratele mele si parea sa revina usor la normal. Si-a ridicat privirea spre mine si mi-a multumit.
-Cristian, nu ai pentru ce sa imi multumesti. Nu stiu acum ce e intre noi doi, nu stiu unde se va ajunge, sau ce vom face, dar de un lucru sunt sigur, insemni  foarte mult pentru mine. Mi-a zambit un pic incurcat si si-a asezat din nou capul pe umarul meu.
Ii simteam caldura corpului sau si ma linistea acest lucru. Nu puteam inca reactiona la cele auzite cu doar cateva minute in urma. Cristian fusese victima unui abuz...nu puteam pronunta celalalt cuvant care ar fi definit mai bine ceea ce se intamplase cu el, era prea dureros  sa ma gandesc la acel cuvant. Ce aveam sa fac? Ce aveam sa spun de acum inainte, trebuia sa vorbesc cu el,sau sa ingrop totul asa cum facuse el. L-am privit ingrijorat, acum se explicau multe, acum lucrurile deveneau clare, puteam intelege de ce colegii lui se purtau asa cu el, stiau de asta de la Mihut, el le spusese o parte a povestii, iar Cristian fusese marginalizat pentru asta. Mi-era mila de el, de toate lucrurile prin care trecuse inca eram intrigat de modul in care suportase trauma. M-am intrebat de ce nu ramasesera si semne in comportamentul lui. Cu siguranta, daca nu mi-ar fi spus, nu as fi banuit niciodata. Reusise intr-un mod sau altul sa ascunda foarte bine in el cele intamplate. Inca o data imi dovedea cat e de puternic. Mi-a trecut prin minte ce as fi facut in situatia lui si m-am infricosat doar gandindu-ma ca as putea pati asa ceva.
Il managaiam in continuare pa cap cand de o data se misca usor tensionat si ma intreba:
-Ti-ai schimbat parerea despre mine? In vocea lui se simtea teama.
-Nu, sigur ca nu! Dar in acel moment o lacrima mi s-a rostogil pe obraz, m-a impresionat intrebarea lui in cel mai profund mod. Erau atatea lucruri de care sa isi faca griji, trecuse prin atat de multe si totusi el se temea ca nu cumva eu sa ma supar. Era atat de special. M-am simtit norocos ca din toti baietii din lume el m-a ales tocmai pe mine. Poate suna porsteste, dar era adevarat, chiar daca nu imi descoperisem inainte latura asta a mea... de care inca imi era teama... motivul pentru care acceptam ce se intampla cu mine era el, baiatul, barbatul in devenire de langa mine, care ma iubea.
El continua sa se culcuseze in bratele mele. Desi in camera era destul de cald, l-am invelit peste umeri cu patura. Mi-a prins mana in mainile lui si mi-a sarutat-o . Toate aceste gesturi ale lui ma copleseau, nu insemnau mult si poate daca ar fi fost din partea altcuiva mi s-ar fi parut ciudate, dar veneau de al el si asta le facea speciale.
Inca nu puteam percepe cum de putea sa fie asa de calm. M-am intrebat daca mai discutase cu cineva despre ce se intamplase cu Bogdan, dar nu am vrut sa ii readuc aminte, se pare ca in sfarsit adormise. Respira usor si inca imi tinea strans mana in a lui. Desi trasaturile i se inaspreau spre a devenit barbatesti si trupul lui se dezvolta intr-un ritm alert, Cristian era doar un copil in interior, un copil ce fusese abuzat fizic si psihic. Cum reusise sa reziste, nu stiam, dar credeam ca e un fel de negare, incerca sa ascunda in mintea lui toate amintirile legate de acel moment, evenimentul cu siguranta era incuiat intr-un coltisor al mintii lui. Incepeam sa regret ca am intrebat de trecut, acesta era o cutie a Pandorei ce nu trebuia niciodata deschisa intrucat de acolo nu puteau iesi decat lucru rele. Am decis ca nu voi mai discuta cu Cristian de ce se intamplase , doar in cazul in care el insusi deschidea discutia. Intre noi se forma o legatura atat de frumoasa incat nu merita sa fie patata de asemenea lucruri ale trecutului.
Dormea profund si in cele din urma mi-a dat drumul la mana si am inceput sa il mangai usor pe cap. Ma simteam bine, ma simteam ca un aparator, il aparam de lucrurile rele din jur, dar totodata ma intristam ca nu il cunoscusem cu mai mult timp in urma, asa as fi putut sa il feresc de Bogdan, asa as fi putut sa fac ca totul sa fie un vis urat. Dar era prea tarziu acum sa mai pot face ceva cu referire la acel fapt. M-am resemnat si am continuat sa il mangai.
Afara incepuse sa ninga. Fulgii sclipeau in lumina difuza a lunii. Un fior ma trecu si mi-am tras si eu patura mai pe umeri, dar se pare ca , din pacate, Cristian m-a simtit miscandu-ma si a intredeschis ochii somnorosi.
-S-a intamplat ceva? a ingaimat el abia mormait. Era asa scump imediat cum era trezit din somn. L-am sarutat usor pe obraz si l-am indemnat sa adoarma la loc. A mustacit putin in semn de protest dupa care s-a asezat la loc pe pieptul meu. Era atat de fierbinte.
 Faptul ca stateam acolo, impreuna cu el, imi dadea un sentiment care nu poate fi descris in cuvinte. Ma simteam implinit din toate punctele de vedere,m- am simteam in sfarsit pe deplin fericit. Nu aveam sa il mai las vreodata din brate. Cumva, aceasta "relatie" , daca o pot numi asa, trebuia sa continue, trebuia sa facem cumva sa ramanem unitit, ce aveam noi era prea frumos pentru a se termina, era ceva unic din toate punctele de vedere.
-Alex, ce crezi despre ce s-a intamplat azi?
Vocea lui m-a tulburat un pic, intrebarea de asemenea ,dar l-am mangaiat pe cap si i-am raspuns cald:
-Ce sa cred?! Ca sunt fericit, ca suntem fericiti impreuna si asta e cel mai important lucru. Nu vreau sa stiu cum s-a ajuns aici, nu vreau sa stiu ce o sa se intample de acum inainte, de un lucru sunt sigur, vreau sa fiu cu tine in momentul asta, vreau sa te strang in brate cum o fac acum, vreau sa simt corpul tau langa al meu. Asta e universul meu acum si vreau sa ma bucur de imensitatea lui explorand trairile noastre cele mai profunde.
L-am simtit zambind si in sinea mea m-am simtit implinit. Ma bucuram de intrebarea lui, desi intial ma speriase un pic, acum stiam ca asa trebuie sa fie, asa sunt si vor fi lucrurile legate de noi doi de acum inainte.
-Dar tu ce crezi?
-Te iubesc! Cred ca asta spune tot! parea mandru de ce spusese asemenea unui copil care se lauda in parc celorlalti copii cu jucaria cea noua.
Am incercat sa spun acelasi lucru, dar nu aveam curaj, nu o puteam face. Simteam pentru Cristian o droaie de sentimente, multe trairi imi erau cauzate doar de simpla lui prezenta,dar nu puteam defini acest tumult inca, era prea devreme. Speram ca nu se va supara si intradevar nu s-a suparat ca nu i-am raspuns in acelasi fel, dar a revenit cu o noua intrebare:
-Alex, ai stiut ca esti gay pana azi? vocea lui era distanta, parca visatoare. Banuia raspunsul, dar stiam ca e mai mult un test, sa vada cum reactionez la auzul cuvantului gay. 
Ma temeam de cuvant, era adevarat si mi-am permis sa imi iau un moment de gandire. Pana in acel moment nu ma definisem asa, nici macar nu incercasem sa o fac si dintr-o data eram atat de expus acestui adevar. Nu stiam ce sa cred, sau cum sa reactionez, nu am avut niciodata acest statut,dar astazi mi-l castigasem trecand prin mari incercari emotionale. Lucrurile nu erau la fel de simple cum pareau, nici pe departe. O parte a constiintei mele inca lupta impotriva cuvantului gay, dar o alta era constienta de valabilitatea lui. Eram gay, intr-un fel sau altul, dar nu doream sa o aud de la ceilalti, inca imi era greu sa o recunosc  fata de mine insumi. Cu siguranta era mult mai dureros sa o aud din gura celor din jur. Lui Cristian ma puteam deschide, puteam sa ii spun orice gandesc, dar lucrurile erau incurcate, prea incurcate ca macar sa pot fi totalmente sincer fata de el si de mine.
-Nu! Cu siguranta nu! Nici acum nu pot sa accept asa usor si te-as ruga sa nu mai folosesti acest cuvant la adresa mea daca se poate.
Eram oarecum evaziv si iritat dar am sperat ca el a inteles mesajul meu. S-a intristat un pic, dar incerca sa inteleaga si lucrurile asa cum le priveam eu.
-Tu cum ti-ai dat seama de ce esti? Adica faptul ca tu esti....asa...mai special...
A stat un moment in care s-a gandit dupa care mi-a zis:
-Cred ca de pe la 14 ani . Cred ca pe atunci am inceput sa simt pentru prima data o atractie pentru un baiat...eram colegi de clasa, de banca din cand in cand si incepusem sa ma simt atras de el intr-un mod ciudat...dar oricum asta e o alta poveste...
-Te deranjeaza daca imi spui?
Observasem ca se simtea in largul lui si asta m-a motivat sa intreb mai multe detalii. Incercam sa il distrag de la evenimentul de mai devreme si asa aflam mai multe despre el.
-Pai daca vrei tu o sa iti spun desi nu e mare lucru. -Imi placea sa il aud vorbind. Ma linistea modul lui cald de a rosti cuvintele. Avea o delicatete in glas care ma facea sa fiu atent la fiecare idee. El continua sa stea in bratele mele si il mangaiam pe par. - Cum iti spuneam, acest coleg al meu, pe nume Sorin, mi-a trezit aceasta latura a mea. Acum cand ma uit in urma cred ca a fost doar o criza erotica, ceva de scurta durata, desi atunci, in acea perioada am crezut ca e vorba de iubire, dar acum ca sunt cu tine, imi pot da seama clar ce implica aceasta traire unica si categoric cu el nu a fost vorba de asa ceva. Nu pot spun exact momentul in care s-a declansat aceasta atractie, dar dintr-o data m-am trezit uitandu-ma mai mult la el, gandindu-ma mai mult la persoana lui, incercand sa stau mai mult in preajma lui. La inceput am crezut ca e ceva normal, eram colegi si dintre toti pe el il apreciam cel mai mult in privinta caracterului, dar apoi dincolo de toate aceste nevoi aparente, am inceput sa simt acel ceva mai profund, acea tulburare sufleteasca de fiecare data cand il vedeam. Era atractie sexuala, asa mi-o explic acum, atunci nu stiam ca e asa, eram confuz. Intre noi nu s-a intamplat nimic, am crezut ca el nu e in tabara noastra -a pus accent pe cuvantul "noastra", lucru ce m-a iritat un pic,dar l-am lasat sa continue fara a-l intrerupe cu una din rautatile mele-si nu am indraznit sa fac primul pas, ca dupa cativa ani, in liceu sa aflu chiar de la el ca de fapt avea aceasta inclinare si traia pentru mine acelasi lucru pe care il simteam si eu pentru el. Dar din pacate a fost prea tarziu, eu merg dupa premiza ca, ce  a fost, a fost si daca i-a trecut timpul trebuie sa mergem mai departe, trecutul nu face decat sa umbreasca viitorul asa ca e mai bine sa ramana acolo unde trebuie si anume in trecut.
Si astfel a incheiat relatarea lui. Aceasta atitudine a lui explica multe,chiar si faptul ca se purta normal desi adolescenta ii fusese marcata de un eveniment traumatizant. Era deosebit si de o putere interioara de invidiat.
-Stii, sunt mandru de tine! Esti mic ,dar voinic.
-Aaah...da?! Asta crezi? Ca sunt mic?!
Provocat s-a ridicat din bratele mele si s-a napustit asupra mea asezandu-se deasupra mea. Mi-a zambit sugestiv si m-a sarutat. Ii gustasem buzele de mai multe ori pe parcursul zilei, dar aroma lor imi era inca straina, era inca proaspata, dulce . Nu stiam daca are experienta in arta sarutului dar ce facea cu mine era absolut minunat. Buzele lui si limba prestau miscari sigure si totodata atat  de senzuale incat ma topeam sub sarutul lui. M-am muscat usor de buza de jos , lucru care m-a excitat si mai tare. Era superb, ma simteam dominat,dar era o senzatie placuta pentru ca in acelasi timp ma stiam sub protectia lui. Ma saruta pe gat, pe piept si apoi urca iarasi si imi gusta buzele fara graba. Gusta fiecare particica a corpului meu si eu gemeam scurt si apasat cand imi atingea o zona mai sensibila. Mainile lui masau pieptul meu si eu ma agatam de spatele lui. Cred ca l-am zgariat de cateva ori, dar nu mai conta. Era foarte excitat si o simteam din rapiditatea cu care accentua saruturile. Era peste mine si simteam cat de mult ma doreste, dar eram constient totodata ca nu va face nimic fara acordul meu. Nu eram gata de asta, iar el intelegea ,dar cu toate acestea incerca sa ma faca sa ma simt cat mai bine. Si am apreciat asta.
Am continuat asa o vreme dupa care ne- am linistit si mi-a facut semn sa ma asez  pe pieptul lui. M-am conformat si m-a cuprins cu bratul dupa mijloc. Pe langa el eu paream mai mic si mai neajutorat, dar acum nu aveam de ce sa ma gandesc la asta, aveam langa mine un barbat care avea sa aiba grija de mine. Era trecut de 3,dar inca nu aveam somn, eram fericit si simteam nevoia sa fiu cat mai mult constient sa ma pot bucura de Cristian. Era al meu acum.
Mi-era frica , ca nu cumva dimineata, cand ma voi trezi, el sa nu mai fie langa mine. Dar nu a fost asa. A doua zi dimineata cand m-am trezit a fost acolo.
-Ai facut ochi, iubire? m-a intrebat dupa care m-a sarutat scurt.
-Da...am mormait somnoros.
Pentru un moment mi-am dorit ca tot restul vietii mele sa fie la fel, eu si el si iubirea noastra... 

Ce parere aveti? Astept parerile voastre si nu uitati sa ne dati si un like ;) pe facebook !



12 comentarii:

frumosss ....foarte frumos .... :) Bravo mai ... Stii cine ...

 

superb,de cand am descoperit povestea ta astept cu nerabdare continoarea.Citesc defiecare data cu atata atentie ,incat mi-e teama sa nu scap vre-un cuvant,asa ca voi ramane fidel povesti pana la sfarsit.
cu mult respect eugen

 

ma bucur foarte mult sa aud asta, eugen. sper ca nu te vor dezamagi cele ce vor urma ;) .
Cum ai vrea sa se continue povestea? Ce ti-ai dori sa se intample?

 

salut, foarte frumoasa povestea sa continui, astept cu nerabdare continuarea sper sa nu scap nici o parte din ea, am citit toate cele 15 parti si sunt superbe, felicitari

 

@gabiy nu pot decat sa ma bucur cand aud de la cititorii mei ca spun astfel de lucruri despre ceea ce scriu. sper ca va va placea si continuarea :)

Sper sa nu te dezamagesc, gabiy

 

Dureros de emotionant. :o3
Alex, multumesc pentru postarea asta! >:D<
Felicitari, felicitari, felicitari!
Superba partea asta.. m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri..

 

Interesanta poveste...am citit cateva parti in vara, daca bine imi aduc aminte iar restul partilor le-am citit azi...vreo 7-8 la numar, dar care m-au impresionat in sensul bun:)
Aceste parti ar trebui sa ne dea de gandit unora...sau cel putin unele dintre ele...in lumea asta sunt oameni rai, iar cand zic "rai" o zic pentru ca asa este.

Iar ca sa vin si eu cu o idee despre cum as vrea sa se termine povestea...tind sa cred ca are un final fericit!
Felicitari pentru tot ce ai scris aici Alex!

Cu respect Mihai!

 

Multumesc pentru comentariu, MIhai!
Sa vedem daca se va termina asa cum vrei tu. Dupa cum stim cu totii, exista si bine si rau in lume... si cu asta inchei, prefer sa nu divulg mai mult :P

 

Mda...Sunt constient ca exista si bine si rau...doar ca eu tind sa cred ca povestea are un final fericit...sau poate imi doresc sa aiba acel final fericit!!!

Cu respect, Mihai!

 

Cred ca ar trebui sa lasam la alegerea scriitorului finalul povesti, nu? oricum miar placea sa mai aiba inca vreo 10.... sau mai multe parti
oricum astept continuarea

 

Sunt singurul care a avut o erectie cand a citit fragmentul asta?

 

Trimiteți un comentariu

 
online counter