Il iubesc sincer ....

Acesta este primul text pe care l-am scris si in care am incercat sa surprind iubirea pura dintre doi baieti, dar totodata si suferinta cauzata uneori de iubire. Enjoy



Era o zi ca oricare alta si nici nu avem idee de ce avea sa se intampla la scoala. De dimineata m-am trezit cu o indispozitie accentuata incat imi trecea prin gand sa nu ma mai duc la scoala, dar totusi parca ceva ma impingea de la spate si imi spunea ca aceea avea sa fie o zi buna pentru mine, m-am imbracat si am plecat la scoala.
Primele 3 ore au decurs fara incidente majore, doar mici glume pe care le faceai colegii mei dar la care nu le intelegeam deloc rostul, intrucat mi se pareau absurde si infantile. Totul a fost monoton pana la ora de sport, care mi-a rezervat o surpriza de zile mari. Fara sa imi dau seama, in timp ca eu ma schimbam cu ceilalti colegi in vestiar, ei au plecat iar eu am ramas doar cu Cristi, un coleg foarte chipes de altfel care sincer ma atragea intr-un mod inexplicabil. Il gaseam atat de frumos si atat de atragator, in ciudat faptului ca eu consideram ca nu sunt atras de baieti, dar el avea ceva mai mult decat ceilalti. Corpul lui atletic si bine facut parca ma chema sa il ating, sa il simt in mainile mele. Observand ca am ramas doar eu cu el, inconstient m-am apropiat suspect de mult de el. Cristi nu mai avea pe el decat boxerii de culoare neagra, acest lucru incitandu-ma si mai mult. Ma tenta foarte mult sa il ating asa ca fara sa ma mai gandesc m-am apropiat si i-am pus mana usor pe spate. Tresarind parca dintr-un vis frumos el s-a intors si plic de stupoare mi-a spus:
-Ce faci? Ai innebunit sau ce e cu tine? Sau tu esti ....? glasul lui ii trada dispret si uimire.
Reactia lui ma facea sa imi para rau ca am incercat sa ma apropii de le mai mult decat imi este permis dar ceva din interiorul meu mi-a zis ca trebuie sa fac mai mult decat atat, daca tot am inceput trebuie sa continui. Am facut inca un pas catre el si doar atat i-am mai spus:
-Iarta-ma si asta sa ramana intre noi...dak iti place bine, daca nu asta este. Ultimele mele cuvinte au fost atat de sugrumate incat mi-a fost teama pe moment ca nu m-am facut inteles indeajuns.
Fara alte cuvinte m-am apropiat de el, i-am atins usor chipul si l-am sarutat. Ii simteam respiratia pe chipul meu asudat si simtem cum ma topesc in acel sarut atat de profund si senzual. Ma simteam in al noualea cer si cred ca la fel se simtea si el,sau cel putin asa am crezut atunci, caci in momentul urmator m-am trezit trantit la pamant. Incercam sa realizez ce se intamplase dar nu puteam concepe inca atat de multe evenimente intr-un timp atat de scurt. In clipa urmatoare am realizat ca de fapt Cristi ma impinsese la pamant. Cu o furie vadita pe chip a inceput sa imi reproseze si sa ma amenite:
-Daca mai faci asta inca o dat iti jur ca o sa regreti. Sa zici mersi ca nu te-am si lovit,dar data viitoare nu o sa fiu la fel de bland cu indivizi ca tine. Mi-e scarba de tine si de sarutul asta! glasul lui mi-a patruns in suflet si bucuria ce luase nastere cu cateva secunde inainte acum se risipea sub povara acestor vorbe grele. Ma raneau atat de mult incat simteam ca o sa incep sa plang insa ceva in sufletul meu imi spunea sa ma tin tare si sa infrunt situatia cu fruntea sus. Fara alte introduceri m-am ridicat de jos, si fara pic de emotie in voce i-am spus :
-Doar atat te rog ca ceilalti sa nu afle ce s-a intamplat aici. Daca vei tine secretul asta pentru mine iti jur ca nu o sa se mai repete scene de mai devreme. JUR!
Cu aceste cuvinte mi-am incheiat pledoaria resemnat si am iesit din vestiar indreptandu-ma spre sala de clasa intrucat nu mai aveam niciun chef de ora de sport. Fiecare pas parea ca imi adanca tot mai mult durerea in suflet. Aveam senzatia ca totul se prabuseste in jurul meu si nu mai pot nici macar respira. Fiecare secunda care trecea era insotita de amintirea acelui sarut fugar dar pe care inca il simteam atat de pregnant pe buzele mele. Oare de ce aveam senzatia ca si lui i-a placut, doar mi-a zis ca l-a dezgustat. <Il degustam> ...fraza asta imi revenea si revenea la infinit in minte, ma slabea de puteri , ma seca de sperante, ma intrista. Toate aceste curgeau in mintea mea asemenea unui rau involburat. Treceau.... reeveneau... treceau... shi iar veneau. Drumul pana in clasa mi s-a parut o eternitate, aveam senzatia ca urcam pe un munte si nu mai ajungeam, ma chinuiam din rasputeri dar eram slab si neajutorat in fata unui asemenea versant. Ma luptam oare cu imposibilul?...
Restul zilei a trecut infernal de greu si trairile mele erau din ce in ce mai apasatoare si suparatoare. La un moment dat ma intrebat daca nu cumva durerea e un cutit care face taieturi pe sufletul meu. Imaginea lui parca dadea putere acelui cutit invizibil si durerire deveneau tot mai acute. Oare iubirea nu insemna fericire, oare nu asta presupune arta de a iubi, sau ma inselam eu, sau era ceva mai asculns in spatele tuturor poemelor frumoase de iubire? Era prima data cand simteam iubirea si prima dezamagire din iubire.
Banca mea era paralela cu al lui dar la un rand distanta. Ma uitam la el pur si simplu fascinat dar ii evitam privirea. Ce mi se parea mai ciudat era faptul ca din cand in cand, sincer sa fiu suspect de des si el se uita la mine, dar cand isi dadea seama ca si eu faceam acelasi lucru imi evita privirea prefacandu-se ca se uita insistent pe geam. Oare cum va decurge relatia noastra de colegialitate de acum inainte. Nici inainte nu pot spune ca eram prieteni foarte buni dar macar mai vorbeam din cand in cand desi nu prea aveam multe lucruri in comun. Daca stau bine si ma gandesc de fapt noi nu vorbeam decat de scoala, de nimic altceva. Eram genul de persoane tangentiale.
Ziua s-a terminat fara alte evenimente majore si a venit si timpul sa mergem acasa. De obicei ma duceam cu Cristi si inca cu cativa colegi acasa incat stateam destul de aporape dar astazi am hotarat ca mai bine sa raman mai in spate si sa ii evit, dar se pare ca el avea alte planuri pentru mine. Desi am incercat sa o iau pe alt drum spre casa Cristi cu un sracasm ciudat in voce a insistat sa merg impreuna cu el si cu ceilalti colegi acasa. De teama ca sa nu se mai iveasca vreun motiv de cearta nu l-am contrazis si am hotarat sa ii urmez sfatul, care a sunat mai mult din gura lui ca o porunca. Daca stiam ca pe tot parcursul drumului avea sa faca aluzii la inclinatia mea sexuala nu as fi hotarat sa merg cu el, dar nu am stiut,asa ca am cazut in capcana lui.Punctul culminant al discutiei noastre a fost acela cand Cristi m-a intrebat cu nonsalanta:
-Iti mai plac baietii,<colegu>? vocea lui emana atat de mult dispret si furie incat am simtit ca ma topesc pe loc.
Am simtit ca fara de veste mi se taie picioarele si o caldura ciudata ma patrunte si ma macina. Fara alte cuvinte am hotarat ca cel mai bine ar fi sa neg si sa schimb subiectul asa ca am spus un <NU> hotarat si am intetit pasul.Restul drumului a decurs fara alte complicatii prea mari intrucat baietii au inceput sa discute despre diferite jocuri de strategie, fapt ce m-a bucurat ingrozitor de tare. Ma simteam usurat desi stiam ca totul nu se va termina cu bine intrucat reusisem sa deviez de la subiect discutia lor astazi , dar maine sau poimainie cand nu voi mai putea, sau ma vor barfi pe la spate ce voi face?
Aproape de casa lui Cristi am ramas doar noi doi deoarece, ceilalti colegi au luat-o fiecare pe drumuri diferite. Doar eu si el, ma speria aceasta viziune si ma temea de ce ar putea urma dar se pare ca m-am inselat. Pana la el acasa nu a mai zis nimic si ne-am despartit al fel de tacuti cum peterecusem ultima parte a drumului spre casa.
Obosit dupa o astfel de zi agitata cum am ajuns acasa, m-am culcat si am dormit vreo 2-3 ore nu mai stiu exact intrucat in acea zi parca pierdusem notiunea timpului, atat de bulversat eram.Cei patru pereti ai camerei mele ma sufocau si ma simteam asemenea unui prizonier intr-o inchisoare de maxima securitate. Grijile accentuau starea proasta pe care o aveam, asa ca am hotarat sa ies un pic afara si sa iau o gura de aer sa imi limpezesc gandurile. Locul unde puteam avea parte de linistea mult dorita era parcul din apropiere asa ca m-am indreptat cu pasi grabiti acolo. Gandurile incepeau sa se aduce si sa se sedimenteze in mintea mea. Cand am ajuns in parc m-am asezat pe o banca si am asteptam. Oare ce asteptam? Nici eu nu stiam exact dar eram sigur ca astept ceva, asta imi spunea sufletul, dar ce? Oare asteptam linistea de care aveam atat de multa nevoie? Insa nu apucai sa ating acel sentiment de liniste ca un sentiment de neliniste ma cuprinse. Vedeam si nu imi puteam crede ochilor...era chiar el...era Cristi la numai 10 metri de mine si se indrepta spre mine, sau cel putin asa credeam. In cele din urma se pare ca nu am gresit , chiar asta era intentia lui, de a se indrepta spre mine. Gandurile si simtirile mi-au luat-o razna, in sufletul meu parca se facea o restrospectie amanuntita a sarutului din dimineata respectiva. Sarutul. Repulsia lui. Umilirea. Toate reveneau cu o rapiditate uimitoare si ma faceau sa inghet de spaima. Oare voi avea parte de o noua umilire sau de data aceasta va fi mai intelegator cu mine si va fi de acord sa pastreze secretul nostru?
In cateva secunde se afla langa mine afisand pe chip o expresie de falsitate si batjocora. Am avut intentia de ai evita privirea crunta si rautacioasa dar a fost imposibil intrucat nu-mi puteam lua privirea dupa acei ochi atat de albastri si frumosi. Fara alte cuvinte mi s-a adresat cu un dispret evident:
-Ce faci aici? Ai venit sa agati deviati deia ca si tine ? Sa stii ca nu cred ca ai prea multe sanse sa gasesti pe aici asa ceva. Mai bine te-ai duce acasa si ai scuti lumea de prezenta ta inoportuna si deranjanta.
Fara sa imi dau seama o lacrima a luat nastere din coltul ochiului meu drept. Se pare ca si el a observat acest detaliu intrucat fata lui s-a preschimbat deodata afisand un sentiment de bulversare pe chip. Fara alte cuvinte mam ridicat cu greu de pe banca, pentru ca sufletul parea a capata o masa uimitor de grea si m-am indreptat spre casa dar plecarea imi fu curmata de ceva ce ma tinea in loc. Pe loc am intors privirea si am vazut mana lui inclestata pe antebratul meu. Un sentiment ciudat de infricosare amestecat cu senzatie de emotie mi-a cuprins sufletul gatuindu-l cu o sete neinteleasa.
-Stai si explica-mi de ce plangi!
Auzind acestea, lacrimile parca mai tare mi-au izvorat mai tare din suflet si nu le-am mai putut tine in mine si fara asa imi dau seama le-am simtit siroindu-mi pe obraji. Nu mai puteam tine in mine atat de multe lucruri. Deja era prea mult pentru mine si daca pnageam ma descarcam. Cu un gest violent si inconstient mi-am smuls mana din mana lui si am luat-o la fuga spre casa, insa el nu a renuntat si din doi pasi m-a juns si m-a cuprins in brate. Acum trupul meu era unit de al lui formand un tot unitar. Lacrimile mi s-au oprit instantaneu si m-am topit pur si simplu in bratele lui modelandu-ma dupa formele lui.
-De ce plangi? in glasul lui se simtea atata emotie si atat de multa compasiune incat imediat am simtit ca explodez de multitudinea de sentimente ce luau nastere continuu in sufletul meu. Iarta-ma daca ti-am gresit cu ceva dar nu am facut-o din rautate, sau....cel putin nu am vrut sa fie din rautate . Am vrut sa sune mai mult ca o gluma dar se pare ca a iesit altceva si te-am ranit. Sincer nu am vrut. Asta e cauza supararii tale, faptul ca te-am jignit?
-Nu! E faptul ca te iubesc ma! TE IUBESC! Asta-i problema. Dar e o iubire imposibila...
Raspunsul lui m-a descentrat de tot golindu-ma de toate trairile din sufletul meu:
-Poate nu e asa cum crezi tu... Hai cu mine.
Fara a mai pune alte intrebari prostesti l-am urmat. Nu aveam idee unde avea sa ma duca dar sa fiu sincer nici nu ma interesa . Important era ca eram cu el. Dar pe loc mi-am dat seama de ceva care mi-a taiat pur si simplu picioarele : ma tinea de mana si mergeam asa pe strada amandoi... Era iesit din comun dar fantastic. M-am lasat dus de val fara a-mi face alte ganduri negre si fara a ma mai ingrijora pentru ce ar putea sa se intample. Dupa numai cativa pasi mi-am dat seama ca ne indreptam spre casa lui. In mai putin de 5 minute eram in apartemul parintilor lor. Se pare ca nu erau acasa niciunul din ei doi... eram doar eu cu el...
Din reflex m-am asezat pe canapeaua din sufragerie si am asteptat. Oare ce asteptam? Asteptam ceva anuma? Aveam ce astepta sau imi faceam iluzii ca prostul? Fara sa imi dau seama Cristi a disparut din fata ochilor mele si s-a intors cu doua pahare de suc in mana, unul intinzandumi-l mie. Cu mana tremuranda l-am luat si l-am dus la gura desi simteam ca daca voi lua o inghititura voi vomita imediat din cauza multitudinilor de emotii care imi brazdau sufletul.Involuntar am lasat paharul de la gura fara al atinge macar. Cristi a observat gestul meu si m-a intrebat daca ma simt bine, atingandu-mi in acelasi timp mana. Am dat din cap in semn de aprobare si m-am ridicat pentru a pune paharul pe masa. Cand m-am intors l-am vazut cum statea acolo pe canapea, parca rugandu-ma sa ma duc langa el si sa-l sarut, dar nu era posibil. Probabil ca era doar imaginatia mea asa ca m-am decis ca e timpul sa pleca acasa pentru ca ma mai linistisem un pic.
-Trebuie sa plec! glasul meu a sunat atat de sec si de mortuar incat am avut senzatia ca mi-era indiferent, dar nu era chiar asa...
-Nu! Nu trebuie sa pleci nicaieri. Noi doi trebuie sa vorbim.
-Despre ce ?
Chipul lui inspira atat de multa afectiune incat apropae ca m-am simtit obligat sa raman sa vad ce are de gand sa imi spuna. Eram aproape sigur ca va incepe cu scuze si pareri de rau ca el nu tine la mine si ca mai bine ar fi sa dam uitarii tot ce a fost si sa il las in pace. Ma infricosa gandul ca imi va reprosa inca o data faptul ca l-am sarutat de dimineata.
-Tu chiar ma iubesti...? vocea lui sugera ca era sincer si ca imi vorbea din suflet.
-Nu....nu te iubesc ,chiar nu ma interesezi deloc persoana ta si vreau sa plec cat mai repede de aici ca am treaba. Odata ce am lamurit asta mai ai alte intrebari pentru mine sau ti-ai batut joc de mine destul?
Oare de ce nu credeam nici eu in ceea ce spunea. Oare ceea ce faceam era un fel de sistem de autoaparare, sau pur si simplu vroiam sa neg purul adevar? De ce nu eram sincer cu el si nu ii spuneam ca el este cel mai frumos si bun baiat din lume si ca il iubesc foarte mult si as face orice pentru el? Oare incercam sa ma mint singur, vroiam sa ma amagesc cu iluia ca el e un nimeni pentru mine si nu ma intereseaza? Toate aceste ganduri rulau in mintea mea cu o repeziciune infioratoare dandu-mi fiori in tot corpul. Si daca el nu ar fi facut urmatorul pas cred ca ar fi continuat la nesfarsit. Intr-o fractiune de secunda el s-a apropiat de mine, mi-a cuprins mana in a lui. Avea palma traspirata tremurata. Ceva il agita extrem de tare si in urmatoare clipa mi-am dat seama si ce este. Fara a mai face nimic altceva s-a apropiat periculos de mine, mi-a cuprins si cealalta mana si mi-a soptit :
-Sa vedem daca si acum o sa spui ca nu te interesez...
Nici nu a apucat sa termine fraza bine si m-a sarutat oarecum stangaci dar totodata atat de pasional incat simteam cum emana iubire prin buzele lui dulce care se jucau emotionate cu ale mele. Cu un gest suav mi-a atins usor spatele cu mana lui fierbinte si a urcat in sus pana a ajuns la nivelul capului unde a inceput sa imi mangaie usor parul parca dorind sa ma incite si mai mult. Ma simteam inofensiv in fata unei astfel de trairi atat de intense si placute. Simteam pur si simplu ca zbor impreuna cu el pe taramuri necunoscute, unde eram doar eu...si el... Eu si el... suna atat de ciudat... nu mi-as fi inchipuit niciodata ca voi putea ajunge la un astfel de moment. Cred ca sarutul nu a durat mai mult de 2-3 minute dar eu am avut senzatia ca a durat pe putin cateva ore. Cand ne-am despartit buzele care tanjeau acum la iubire cum nu tanjisera niciodata el si-a luat mana din parul meu si m-a atint cu emotie pe obraz. Aveam senzatia ca parca ar fi vrut sa nu cumva sa ma raneasca, sau sa-mi provoace vreun rau cu atingerea lui, se teama ca nu cumva atingerea lui sa nu fie pre dureroasa pentru mine si avea dreptate. Era foarte dureroasa pentru ca acea atingere facea iubirea mea pentru el sa se intensifice cu fiecare secunda care trecea. Fara alte vorbe m-a luat de mine si m-a indemnat sa merg cu el in camera lui.
Odata ajunsi acolo a inceput visul si magia iubirii noastre. Cu gesturi lente si inocente a inceput sa imi descheie nasturii de la camasa. Cu fiecare nasture parca nerabdarea crestea tot mai mult si totul devenea mult mai pasional. Din cand in cand se oprea pentru a ma saruta si a-mi mangaia chipui. Era atat de placut incat simteam ca acolo reau sa raman petru restul zilelor mele. Dupa ce mi-a dat jos camasa l-am ajucat si eu sa isi dea joc tricoul, apoi am renuntat usor usor la toate hainele dupa noi...
Acum eram doar eu...si el...si iubirea neastra...
Il simteam atat de aproape incat inima batea cu putere parca dorind sa imi iasa din piept. Imbratisati ne-am intins pe pat, el deasupra mea si ma saruta cu afectiune. Usor,usor a coborat la nivelul gatului si a incaput sa se joaca cu pielea mea incitandu-ma din ce in ce mai mult. Apoi cu teama a urcat iarasi ajungand la lobul urechii cu care s-a jucam,sarutandu-l ceea ce ma excita din ce in ce mai mult. Niciodata nu ma mai simtisem asa de bine si imi placea la nebunie ceea ce se intampla, intrucat aveam senzatia ca nu sunt eu acolo, parea prea frumos ca sa mi se intample tocmai mie. Mainile lui imi mangaiau corpul fara a lasa vreo portiune din trupul meu neatinsa de palmele lui voluptoase si fierbinti. Citeam placerea si iubirea in gesturile lui atat de tandre si tot odata atat de inocente...
M-a mai sarutat inca o data si apoi a inceput sa coboare usor sarutandu-ma si muscandu-mi jucaus pielea de pe piept si abdomen, era ceva de basm... Cobora si urca de fiecare data parca intensificandu-se sarutarile lui calde. Am simtit nevoia ca sa il alint in acelasi fel asa ca am trecut eu desupra lui si am inceput sa ii masez spatele cu mainile tremurande de emotie. Avea un corp perfect care acum era sub puterea mea, puteam sa fac ce vreau cu acea piele fina, cu acele brate puternice. Il aveam in mainile mele si nu mai stiam ce sa fac ca sa se simta si el la fel de bine cum ma simtisem eu, asa ca am inceput sa il sarut pe spate jucandu-ma cu limbuta pe piele lui fierbinte. Asta ii placea la culme incat trupul incepuse sa ii tremure de placere, ma dorea, o simteam si vroia mai mult, si mai mult,si mai mult la fel ca si mine. Imi simtea respiratia sacadata si se bucura de fiecare sarut pe care il capata din partea mea. Totul era perfect, nu mai doream nimic intrucat imi ajungea faptul ca sunt acolo cu el, cu fiinta pe care o iubeam si care ma iubea. Trupurile noastre se uneau sub aura iubirii noastre contopindu-se in sarutari dulci si fierbinti.
Toata noaptea ne-am jucat unul cu trupul celuilalt alintandu-ne cu mangaieri tandre...
Abia spre dimineata cred ca am dormit circa o ora din cauza faptului ca eram foarte obositi dupa ziua precedenta si mai ales dupa o noapte ca aceea care tocmai se incheiase. Eu am fost primul care s-a trezit si nu puteam sa realizez bine cand am deschis ochii daca totul se intamplase cu adevarat sau daca fusese doar imaginatia mea, insa prezenta lui , langa mine in pat imi dadea de inteles ca totul a fost real si ca intradevar am petrecut noaptea cu el. Buimacit am inceput sa-l privesc fara a dori sa-l trezesc, imi placea foarte mult cum dormea, arata ca un copil nou-nascut ...atat de inocent, atat de frumos, atat de bland. L-am privit asa putin timp deoarece cam in 10 minute a deschis si el ochii. Atunci am dat ochii cu el si am incercat sa il sarut dar spre groaza mea m-a respins cu un gest ferm, ce-mi indica faptul ca nu e dispus sa se mai apropie de mine, ca nu ma m-ai dorea si vroia ca sa plec de acolo. Pe moment am crezut ca era doar imaginatia mea dar din pacate nu era asa, chiar ma respingea.
-Ce s-a intamplat? De ce ma respingi? glasul meu trada atata neliniste incat pe chipul lui parca se citea mila... si totodata cred ca si rautate si repulsie.
Raspunsul lui m-a lovit ca un trasnet:
-Pleaca de aici imediat pentru ca nu vreau sa te mai vad! Iesi afara imediat si lasa-ma in pace! Uita ca exist si ca s-a intamplat ceva intre noi aseara...
-Dar cum sa uit asta...doar mi-ai spus ca ma iubesti si momentele pe care le-am petrecut impreuna au fost cele mai fericite din viata mea. Cu tine am trait un basm pe care as vrea sa il repet iar si iar. Si nu inteleg de ce te porti asa cu mine cand azi-nopate imi spuneai ca ma iubesti si ca iti doresti sa ramai cu mine toata viata.
-A fost o minciuna totul! Vroiam doar sa nu ma mai simt vinovat si pana la urma eram intr-o oarecare masura si curios sa vad cum e sa o faci cu baiat, dar nu-mi place asa ca vreau sa pleci imediat de aici si sa nu mai spui nimanui ce s-a intamplat aici altfel vei avea de suferit! Pentru mine nu insemni nimic, ba chiar te urasc pentru ca ai indraznit sa ma atingi ieri asa ca nu mi-ar fi greu ca sa iti dau o lectie daca se afla ce s-a petrecut inapoi... Sfatul meu prietenesc e sa pleci acasa cumintel...si sa uita ca a existat noaptea trecuta! vocea lui emana atat de mult dispret incat am simtit ca o sa ma prabusesc la auzul vorbelor acestea...nu putea fi real, mai mult ca sigur era o gluma din partea lui asa ca i-am spus:
-Sa stii ca erai sa ma pacalesti cu atitudinea asta atat de respingatoare dar acum lasa gluma a o parte si saruta-ma ca duc dorul buzelor tale! nici nu am apucat sa termin fraza bine ca ma-m apropiat de el sa il sarut dar in loc de sarut am primit un pumn zdravan in falca dreapta.
Ma simteam buimacit si confuz intrucat nu credeam ca s-a intamplat una ca asta,dar trezindu-ma la realitate mi-am dat seama ca ma lovise cu adevarat...fara alte cuvinte m-am imbracat foarte rapid si am iesit intai din camera lui, apoi din apartament. Eram pierdut, sangeram din cauza loviturii primite si totusi nu asta ma durea cel mai tare, ci saruturile lui pe care le mai simteam inca proaspete pe buzele mele, simteam mangaierile lui atat de pasionale si sincere. Ma intrebat de ce oare am crezut in acele minciuni. DE CE ? DE CE? DE CE? ... gandul acesta imi biciuia mintea si inima nedandu-mi pace in niciun fel. Ma simteam pierdut fara el, el era motivul pentru care existam, acum il pierdusem asa ca de ce mai existam? De ce mai eram acolo? De ce mai puteam gandi daca nu mai era langa mine? M-am oprit in loc fara a sti macar ce trebuie sa fac. Sangeram destul de rau dar ce importanta mai avea atata timp cat nu mai puteam simti durerea? Mi-as fi dorit ca sa doara acea rana si sa treaca durerea din inima mea dar nu se putea... ma durea sufletul sfasiat de dispretul lui si de chipul acela atat de neindurator si crunt.
Eram eu dar , eram gol, nu ma mai simteam, nu ma mai regaseam in trairile, sentimentele si ideile mele. NU mai aveam nimic fara el, nici macar pe mine. Tanjeam dupa iubirea lui, dupa ranjetul lui, dupa vocea lui blanda, dar care acum se transformase in acel grotesc si neindurator repros. Nu mai era nimic de facut doar ca sa incerc sa uit, sa incerc sa traiesc fara el si fara iubirea lui, fara compania lui.
M-am indreptat spre casa si destul de repede eram din nou in patul meu, pe care nu-l mai recunosteam, nu mai era al meu, acum patul meu era la Cristi, acela era patul nostru si doar in acela puteam sa ma simt bine. <patul nostru>... gandul asta imi tot revenea si tot revenea si tot ...revenea pana cand am reusit sa adorm .
M-am trezit abia a doua zi dimineata pe la ora 6 cu el in gand. Il visasem si acum asta ma ranea si ma intrista. Speram ca dupa un somn atat de lung voi fi mai bine, voi fi mai odihnit, mai calm, mai impacat cu mine dar nu, eram la fel de bulversat, la fel de confuz si ma intrebam oare unde am gresit , ce am facut prost, ce nu a fost bine? Oare intradevar eu eram de vina pentru schimbarea lui atat de radicala? Oare m-a iubit asa cum mi-a spus-o in noapte aceea?
Mintea mea putea concepe doar intrebari la acel moment. NU mai eram in stare sa imi dau raspunsuri ci doar sa ma intreb, doar sa imi gasesc vine, doar sa incerc sa arunc vina pentru toate cele intamplate pe mine. Nu era corect ce faceam dar asta eram. De ce mi se intamplase tocmai mie atat de mult rau, de ce a trebuit tocmai eu sa pierd persoana iubita, persoana in care imi investisem toata increderea si toata iubirea de care dispuneam in acel moment, ma incredintasem lui ca un prost nestiind in manile cu ajunsesem. Si-a batut joc in ultimul hal de mine. Nu trebuia sa plang pentru el ci trebuia sa ma razbun dar nu o puteam face, pentru ca sufeream pentru Cristi, sufeream din iubire. Nu merita , nu merita, nu merita si totusi inima imi plangeam din ce in ce mai suferinda dar trebuia sa inceteze atata autorepros si atata durere...
Trupul imi era slabit, nu mai mancasem de doua zile nimic desi mama insistase ca ar trebui sa mananc macar un pic, dar nu puteam, eram dezgustat de mine si nu-mi mai pasa daca corpul meu se deterioreza sau nu. Nu mi-era foame si ma simteam slabit asa ca am hotarat sa ma culc, cu teama zilei ce va urma cand il voi vedea din nou la scoala. Ma inspaimanta ce avea sa vina dar nu aveam nicio putere ca sa schimb ceea ce s-a intamplat si cu atat mai putin ceea ce va urma sa se intample. Eram un simplu pion pe tabla de sah a sortii si trebuia sa ma supun ei, vointei sale atat de crunte si neinduratoare uneori. Gandurile mi s-au inecat rapid intr-un somn profund si greu. Timpul a trecut rapid si a doua zi dimineata ceasul a sunat anutandu-ma ca era ora 7 si trebuia sa ma duc la scoala. Era luni si mi-era greu sa ma ridic din pat desi in toata aceasta greutate a mea de a porni spre scoala cred ca era si teama de a-l vedea, de a ma uita in ochii lui cruzi, salbatici brazdati de rautate si ura. Nu mai era baiatul de care ma indragostisem si cred ca ar fi trebuit ca asta sa ma determine sa tin mai putin la el dar din contra, il iubeam din ce in ce mai mult, cu fiecare secunda care trecea dragostea mea pentru Cristi se intensifica si durerea de a nu-l avea la fel. Cu greu am reusit sa ma ridic si intr-un sfarsit am ajuns si la scoala istovit de puteri. Era acolo , era in banca lui in care il admirasem de atatea ori, in care il vazusem atat de des zambind, razand , jucandu-se. Acum insa era schimbat; pe fata lui se vedea o urme de oboseala, de neliniste, de nervozitate. Parea ca nu ar fi dormit mai deloc in ultimele zile si ma gandeam ca ar fi mai bine sa nu ma apropii de el mai ales in starea in care era acum. Pentru prima oare am ineput sa imi simt ghiozdanul atat de greu incat deabia am reusit sa ajung la banca mea si sa-l asez pe scaun. Se facea ca nu ma observa si intr-o oarecare masura ii dadeam dreptate. Ii era scarba de mine, ma ura , ma dispretuia pentru ca am indraznit sa-l ating, sa-l sarut si mai ales sa-l iubesc. M-am asezat mecanic pe scaun , mi-am scos caietele de care aveam nevoie si am tacat fixandu-mi privirea pe tavanul clasei de frica sa nu ii intalnesc privirea intamplator si sa il privesc in ochi. Era prea mult pentru mine una ca asta si nu ma simteam demn de a savarsi o asemenea fapta. Mi se parea a fi un sacrilegiu ce trebuia impiedicat cu orice pret, asa ca am continuat sa imi plimb ochii prin partea opusa lui, prefacandu-ma foarte interesat de privelistea de afara. Faptul ca a venit profesoara de chimie a fost o binecuvantare pentru ca nu mai era nevoie sa imi caut un alt punct asupra caruia sa ma concentrez, acum puteam sa fiu atent la ora si numai la ora. Nu trebuia decat sa fiu atent la profesoara,trebuia sa imi fixez privirea asupra dansei si sa nu fac nicio alta miscare. Orele au trecut chinuitor de greu. Ma uitam in fiecare minut la ceas si mi se parea ca timpul sta in loc doar pentru a ma chinui pe mine din ce in ce mai mult.
Era acolo cu mine si asta ma durea foarte tare pentru ca nu ma puteam apropia de el, nu-l puteam atinge, nu-i puteam spune cat de mult il iubesc. Eram atat de aproape unul de altul si totusi atat de departe. Intre noi deja se constituise o bariera, ce denota din atitudinea lui distanta si irascibila.
Am ajuns acasa foarte repede luand-o pe un alt drum decat cel obisnuit pentru ca nu voiam sa dau cu ochii de Cristi si am hotarat sa ma culc pentru ca ma simteam secat de orice putere. Pofta de manacare nu imi revenise inca dar nu cred ca mai avea vreun rost sa mai si incerc sa pun ceva in gura la ce stare psihica aveam. Am dormit destul de mult, pana in jurul orei de 9 seara, apoi am mai stat un pic in fata calculatorului desi nu stiu de ce am facut asta intrucat stateam degeaba uitandu-ma prostit la monitor deoarece gandul meu era inca la el, aveam in gand doar imaginea lui, oriunde ma uitam vedeam acel chip bland si gingas, acei ochi in care ma pierdeam cu atat usurinta. Il simteam atat de aproape si totodata atat de departe si asta...durea extraodinar de rau. Dupa circa 2 ore am hotarat ca ar fi timpul sa ma pun in pat dorindu-mi din rasputeri sa adorm si sa-mi alung orice gand care ma chinuia din minte.
Spre surprinderea mea am reusit acest lucru si am adormit cu usurinta...
A doua zi a venit intr-o clipita si parea un pic mai buna tinanad cont ca soarele aparuse pe cerul albastru si senin dupa o absenta de doua zile in care plouase si mai tot timpul fusese innorat. Oare avea sa apara si pe strada mea soarele? Am plecat la scoala cu speranta ca va fi din ce in ce mai bine si ca voi reusi sa mi-l scot din mine pentru ca nu merita sa sufar pentru el. Incepeam din ce in ce mai mult sa ma conving de acest lucru desi in sinea mea negam asta. Era ca o lupta intre doua parti diferite din inima mea. Una care il adora si una care il ura. In 10 minute am fost la scola si m-am simtit usurat ca nu l-am vazut. Nu era acolo, se pare ca nu venise inca desi era destul de tarziu. Mai tarziu am aflat ca era bolnav si ca nu avea sa vina deloc nici in acea zi si probabil nici in saptamana uratoare. Gandul acesta ma bucura simtindu-ma bine ca nu va mai trebui sa dau cu ochii de Cristi. Imi doream sa lipseasca cat mai mult desi in niciun caz nu i-as fi dorit raul. Nu stiu cum sa spun dar daca el se simtea rau parca si eu aveam aceeasi stare si ma durea in aceeasi masura ca si pe el. Era un fel de sentiment de telepatie foarte puternic. Dupa prima ora deja incepuse sa mi se faca dor de el si parca imi doream sa il vad intrand pe usa si asezandu-se la locul lui. Stiam ca m-ar fi ranit prezenta lui dar totusi mi-o doream, doream ceea ce imi facea rau, doream durerea, ravneam dupa rau, ce luase chipul lui odinioara atat de dulce, acum atat de dur si aspru.
Ziua fara el a fost goala, trista si monotona. Recunosc ca imi doream sa fiu ranit daca asta insemna ca el sa fie acolo si sa ma impunga cu privirile lui taioase. Mi-l doream...
Dupa doua zile am aflat ca din cauza faptului ca raceala i se agravase a trebuit sa fie dus la spital. La auzul acestei vesti am crezut ca inlemnesc. Am simtit ca innebunesc. Vroiam sa ma duc sa il vad, sa stiu ca e bine, sa ma conving cu ochii mei de asta, dar nu o puteam face. Nu mi-as fi facut numai mie rau ci si lui implicit. In starea in care era sunt sigur ca nu avea nevoie si de mai multe probleme si suparari asa ca mi-am stapanait acest instinct nebun de a ma duca sa-l vad si am hotarat sa continui sa imi vad de viata mea.
Marea surpriza a venit cand in timpul orei de dirigentie intr-una din zilele urmatoare diriginta ne-a spus ca ar fi frumos din partea noastra sa mergem sa il vedem pe Cristi acasa, deoarece se externase din spital. A facut o selectie de 5 elevi printre care m-am numarat si eu spre groaza mea. Am incercat sa refuz dar tinand cont ca eram febletea ei nu am putut sa mai scap si a trebuit sa ma duc si eu cu ceilalti. Ma gandeam cu groaza ca la sfarsitul orelor ca voi fi nevoit sa ma duc la el acasa si ma speria ideea ca voi da ochii cu el. Imi doream ca timpul sa treaca cat mai greu dar spre dezamagirea mea se parea ca se scurge tot mai incet.A venit si sfarsitul orelor si am plecat spre casa lui Cristi.
Cu fiecare pas pe care il faceam ma simteam tot mai vulnerabil si mai ingrijorat de cum ar putea degenera acea confruntare fizica. Mi-era chiar frica si nu puteam estompa sentimentul asta care ma macina din interior impanzindu-mi capul cu tot felul de temeri, unele poate mai mult decat celelalte justificate. Drumul pana la el mi s-a parut cel mai scurt pe care il facusem vreodata. A fost ceva de genul ca am facut un pas si am ajuns. Am ramas in urma tuturor si sfios am intrat in apartamentul bine luminat in care se auzea vocea mamei lui Cristi. Simteam ca e gata cu mine...
Cand m-a vazut am crezut ca o sa sara din pat si ma va lovi ca si cu cateva zile in urma, dar cred ca nu avea atata putere incat sa mai faca si lucrul acesta. Parea slabit, avea chipul palid si intr-adevar arata ca un om foarte bolnav. In ochii lui nu mai stiu daca puteam citi rautate sau suferinta. Se uita la mine si nu cred ca mai era in stare sa imi adreseze vreun cuvant jignitor sau macar un gand de acest fel. Suferea foarte mult din cauza bolii si imi era mila de el, mila izvorata din iubirea enorma pe care i-o purtam. Daca cu o zi in urma ma gandeam ca mi-a trecut toata aceasta nebunie cu iubirea, acum imi dadeam seama ca nu e asa. De fapt acum, ca il aveam in fata, realizam ca il iubesc si mai mult si ca el e baiatul perfect pentru mine, baiatul pe care doream sa il am, care sa ma iubeasca si pe care sa il iubesc pentru totdeauna. Ceilalti s-au apropiat de el, au inceput sa vorbeasca cu el si sa faca glume dar eu am decis ca era mai bine daca ramaneam la distanta si nu ma aventuram sa ma apropii prea mult de el pentru ca nu stiam cum ar putea reactiona.
Nu am stat mult, circa 30 de minute dupa care am hotarat ca e timpul sa plecam. Fiecare a trecut pe langa patul lui si a dat mana cu el si i-a urat insanatosire gravnica, dar cand eu am ajuns langa el am avut parte de ceva nu prea frumos.
-Sper sa te faci bine si sa vii cat de curand la scoala pentru ca toti colegii iti duc dorul! spunand acestea i-am intins mana in semn de salut dar in loc sa faca si el acelasi lucru mi-a spus sec:
-Cred ca ar trebui sa pleci pentru ca sunt obosit... pa!...
Am ramas cateva secunde locului uimit de reactia lui apoi m-am intors mecanic spre usa si am iesit. In drum spre casa nu am putut sa mai rezist si am inceput sa plang. Era prea mult pentru mine, si acum cand era in starea aia jalnica tot ma refuzase, nu-mi venea sa cred. Imi revenea obsesiv glasul lui in minte si cu fiecare data devenea tot mai taios si dur. Ma ura... eram sigur de asta si nu mai era nimic de facut...doar sa ma resemnez. Imediat cum am ajuns acasa m-am pus sa ma culc pentru ca vroiam sa scap de acele ganduri. In ultimul timp somnul devenise o metoda de scapare de probleme. Dormeam pentru a nu infrunta realitatea atat de dura. Cum am pus capul pe perna am adormit si m-am trezit cam in 2 ore uitandu-ma absent la tavan.
Parca revenea noaptea in care am fost cu el, noaptea in care mi-a spus ca ma iubeste si ca vrea sa fie cu mine, noaptea in care a fost al meu. Il iubeam atat de mult incat nu mai rezistam sa tin asta in mine. Trebuia sa scap cumva de aceasta fustrare asa ca am hotarat sa ii spun exact ce simt odata pentru totdeauna si apoi sa renunt definitiv la el. Nu aveam curajul sa ma duc la el acasa asa ca am hotarat sa ii sciu un mesaj si sa il trimit prin mail. Am deschis calculatorul si am inceput sa scriu:

" Te iubesc...

Mi-e dor de tine,foarte dor. FIecare parte din mine tanjeste dupa tine, dupa mirosul tau,dupa gustul tau dulce,dupa atingerea ta delicata.
Ai fost primul ale carui buze le-am atins,ai fost primul pe care l-am atins pe care l-am luat in brate si asta nu inseamna putin pentru mine, ci inca foarte mult. Nu pot sa-mi scot din minte nici acum primul nostru sarut, atat de dulce , atat de tandru, atat de frumos. Odata cu el mi-ai luat si inima pe care nu ti-o cer inapoi,dar te rog nu o mai rani si nu-ti mai bate joc de ea pentru ca nu mai pot continua asa mult timp . Fiecare jignire,fiecare respingere , fiecare privire de-a ta lasa rani adanci in inima mea. Cu ce ti-am gresit de te porti asa cu mine? De ce ai acceptat sa faci dragoste cu mine daca nu ma iubeai si doar te simteai vinovat? De ce m-ai facut sa tin la tine, sa te iubesc si nu m-ai lasat sa te privesc ca si pana acum, ca pe un lucru imposibil la care nu pot si nici nu am dreptul sa atentez. La orice ma uit numai pe tine te vad. Orice sunet imi aduce aminte de soaptete tale de dragoste fierbinticand imi spuneai ca ma iubesti, ca vrei sa fiu al tau. Ce s-a intamplat cu acel Cristi din noaptea aceea care ma iubea si pe care il iubeam? A disparut atat de brusc dn peisaj? Ai vrut tu sa il alungi?
Pielea mea inca arde ca in acea seara in care mainile tale mi-au mangaiat trupul cu atat de multa tandrete. Oricat m-as chinui nu pot sa mi te scot din minte. Esti permanent cu mine oriunde as merge si ma doare faptul ca uneori esti atat de aproape si nu te pot atinge sau macar sa ma uit la tine.
Mi-e frica sa ma mai uit la tine pentru ca mi-e teama de acele priviri taioase si atat de dusmanoase. Te implor nu ma mai chinui asa. Lasa-ma sa incerc sa te uit in liniste pentru ca nu ti-am gresit cu nimic. Nu te-am obligat sa faci ceva ce tu nu ai vrut. Mereu ai fost constient de faptele mele .
Stiu ca nu va fi niciodata nimic intre noi dar tot te iubesc... esti baiatul pe care nu mi-l mai pot scoate din minte, baiatul pe care il vreau dar nu-l pot avea...

Te iubesc... adio! "
Fara a mai sta sa ma gandesc i l-am trmis si m-am pus in pat din nou si m-am culcat. Noapte a trecut rapid ca si celelalte si imi dadeam seama ca ma simt mai bine.
A venit dimineata.A fost bine ca i-am spus ce simteam. M-am imbracat voios chiar am reusit sa mananc ceva si am plecat la scoala. Parea ca toul se reintorsese la normal pana la ora de romana cand am simtit cum imi vibreaza telefonul in buzunar. L-am scos parca presimtind ca e de la el si cand am vazut ca scria Cristi pe ecram am crezut ca inlemnesc. L-am deschis si am ramas blocat de ce scris : "vino la mine dupa ce termini scoala pentru ca trebuie sa vorbim". Se parea ca citise mail-ul meu si nu cred ca era deloc bine. Imediat am inceput sa tremur si linistea de dinainte se risipise sub multitudinea de ganduri negre care imi luat nastere in acele momente.
Asa a fost pana la sfarsitul orelor si inca nu eram hotarat sa ma duc sau sa nu ma duc. Nu stiam daca fac bine sa ma duc si sa mai indur inca o data jignitile lui. Mi-era teama sa nu ma jigneasca iar si sa ma faca sa ma simt prost dar trebuia sa ma duc. In ciuda tuturor rautatilor sale inca nu puteam sa ii refuz ceva. Incepeam sa ma simt dependent de el si ma ingrijora asta.
Programul de scoala s-a incheiat si amarat am hotarat sa ma duc la el. Am mers cat de incet am putut dorind parca sa aman cat mai mult posibil momentul confruntarii. Am ajuns la el, am batut la usa si mi-a raspuns mama lui. M-a inviatat inaiuntru si cum stiam foarte bine drumul pana la camera lui m-am indreptat exact spre ea si am intrat.
Era in pat intins si se vedea ca plansese. M-am gandit ca se simtise rau pentru ca inca nu se vindecase complet. Am intrat sfios si m-am asezat in partea cealalata a camerei cat mai departe de el. Nu aveam puterea de a ma apropia mai tare.
-Vino si aseazate aici pe pat, langa mine! mi-a spus uitandu-se in ochii mei. Nu mai era atat de taios in priviri si parea mai bland.
Am facut cum a vrut fara a comenta si m-am asezat pe pat, langa el. Urmatoarea scena m-a socat complet. S-a ridicat si m-a sarutat. Am simtit ca o sa imi plesneasca inima. Nu ma asteptam la asa ceva si totusi se intampla . Era prea frumos ca sa fie adevarat. Era socant si nu mai puteam spune nimic. I-am raspuns la sarut. Ma treceau o multime de sentmente atunci. Eram surprins, ma simteam confuz dar imi placea. Imi dorisem sa ii mai simt inca o data dulceata buzelor lui. Era lucrul pe care mi-l doream atat de mult, sa ne unim iarasi intr-un sarut atat de emotionant. Il sarutam si ma simteam iarasi in puterea lui, putea face ce doreste cu mine acum pentru ca nu mai eram in stare sa ripostez sau sa iau vreo atitudine defensiva pentru ca il doream la fel de mult cum ma dorea si el. A durat mult starea asta de confuzie chiar si dupa ce a incetat sa ma mai sarute.
A inceput sa planga imediat dupa ce sautul s-a incheiat si mi-a spus:
-Iarta-ma pentru tot si te rog vino din nou la mine! Te vreau...si te iubesc... vreau sa raman cu tine si sa stii ca m-am purtat asa pentru ca imi era prea teama sa recunosc ca sunt gay,imi era rusine de ce puteam fi. Nu puteam accepta ca te iubesc, dar nu mai pot nega asta. Te iubesc foarte mult si vreau sa fiu cu tine. Vreau sa fiu doar al tau si sa fim impreuna. Te rog ia-ma din nou in brate si si hai sa uitam tot ce a fost de la acea noapte incoace pentru ca au fost numai minciuni. Nu mai suport sa imi neg sentimentele.
Citeam in glasul lui atat de multa suferinta si parere de rau. Plangea si ma durea asta. Am inceput sa plang si eu dar nu se mai putea...nu vroiam sa se mai repete si sa mai sufar ... a fost deajuns.
-Nu te mai vreau!...nu te mai iubesc! Adio...
Spunand acestea m-am ridicat si am iesit lasandu-l in urma strigandu-ma si plangand, dar nu mai puteam! Am iesit si am plecat spre casa distrus... iubirea m-a distrus...
A trecut aproape o saptamana de cand l-am lasat acolo , in camera lui cerandu-mi iubire. Imi revine in permanenta in minte acel moment si ma chinuie ingrozitor. Oare am facut bine ca am ales sa renunt la iubirea pentru el si l-a sentimentele pe care se pare ca le simteam amandoi?Oare trebuie sa ii acord o a doua sansa ? Mai bine nu m-as mai gandi la asta acum pentru ca mai mult ma chinui fara rost.La cat de schimbator il stiu probabil ca si-a gasit deja pe cineva cu care sa ma inlocuiasca...dar de ce ma doare gandul asta atat de tare? Vreau sa mi-l scot definitiv din inima mea dar nu prea stiu cum sa fac asta. Odata ce a ajuns acolo pare sa se fi instalat foarte confortabil si dirijeaza sentimentele mele spre el.
Nu-i pot uita chipul desi nu l-am mai vazut de ceva timp. Nici acum nu a venit la scoala si ieri am aflat ca raceala lui a recidivat aducandu-l la un pas de a intra din nou in spital. Nu vreau sa ma mai intereseze nimic in legatura cu el dar e imposibil sa nu mai aud vreun coleg vorbind despre starea lui de sanatate. Mi-e teama de momentul in care il voi revedea si privirile noastre se vor reintalni. Sper ca pana atunci sa dispara total din inima mea sentimentele astea atat de puternice si totul sa se piarda intr-o adiere de vant.
Trebuie sa ma grabesc ca altfel nu voi mai ajunge la timp la scoala. Ma uit la ceas si vad ca e deja 7:30. Daca nu o sa ma grabesc un pic voi intarzi si ar fi a treia oara saptamana asta. Vreau sa ma intereseze dar parca nu mai dau atata importanta acestor lucruri ce alta data m-ar fi adus in culmea exasperarii. Cu putin timp in urma scoala era foarte importanta pentru mine. Intotdeauna am fost un elev silitor si am vazut scoala ca fiind o sansa spre viitor, o sansa spre mai bine, un mod sa-mi arat ceea ce pot si nu atat mie cat si celorlalti din jurul meu. Acum parca totul s-a pierdut si din acea gandire au mai ramas franturi prea putin importate . Se pare ca dragostea schimba oamenii radical. Niciodata nu m-as fi asteptat la asta, nu as fi crezut ca o persoana din viata mea ar fi putut sa ma influenteze atat de mult emotional, dar el a facut-o, el a facut mult mai mult decat asta...m-a iubit... dar nu trebuie sa ma gandesc la asta. Incerc sa imi alung rapid din minte toate astea si imi iau rucsacul in spate pregatit pentru o noua zi, o noua zi in care totul se va schimba.
De dimineata parca a fost mai bine, m-am trezit mult mai optimist, sau cel putin asa am vrut sa ma fac sa cred si sunt convins ca asta va fi o zi foarte buna daca va continua asa.
Nu am reusit decat sa fac vreo 10 pasi de la iesirea din bloc si deja gandul meu a zburat la el, sunt obsedat de el dar vreau de astazi ca situatia asta sa se schimbe. Vreau ca el sa dispara si asta imi propun , sa reusesc sa nu ma gandesc deloc la el sau macar...cat mai putin cu putinta. Increzator in reusita, inaintez grabit spre scoala dupa ce ma uit la ceas si vad ca deja e 7:46. Ceasul arata 7:58 cand intru in clasa si imi spun ca a meritat efortul sa alerg un pic. Am reusit sa nu mia intarziu. Ma asez in banca si ca de obicei imi scot cartile pentru prima ora. Iarasi istorie, dar asta-i viata, o sa ma plictisesc dar mai bine decat altceva . Deschid caietul si vad ca inca o data nu mi-am invatat dar sa speram ca nu voi avea parte de ascultat sau de vreun test tocmai astazi. Ma mai uit un pic peste lectie si in mai putin de cinci minute intra si profesorul fara catalog spre bucuria mea. In gand imi spun ca iar i-au facut-o cei de la cataloage si nu au deschis usa ca sa poata sa ne ia catalogul... 1-0 pentru ei si o bucurie in plus pentru mine. Radiez de fericire si imi dau seama ca a trecut mai mult de jumatate de ora de cand nu ma mai gandesc la el, la Cristi. Imi spun ca e un pas inainte si sunt mandru de mine, chiar foarte mandru ca am reusit sa ma abtin atat de mult. "Esti bun, tine-o tot asa" , imi spun in sine si mai scrutez odata clasa in speranta ca el nu e acolo. Surpriza, chiar nu este acolo.
Nu apuc sa ma bucur de fericirea ce se pare ca mi-a fost harazita inca o data pentru ziua de azi cand aud o vocea nervoasa:
-Imediat sa vad o foaie de hartie pe bancile voastre si incepeti sa copiati subiectele pe care le voi scrie pe tabla!
Bucuria imi fu imediat risipita. Inca o lucrare pe saptamana asta la care nu voi scrie nimic. "La dracu cu media mea",imi spun nervos.Ma uit in dreapta mea si imi dau seama imediat ca nu a venit colega de banca. Perfect pemtru ca asa voi putea alege subiectul cel mai usor pe care ni-l va da tinand cont ca profu da intotdeauna pe 2 numere.
Imi ridic ochii la tabla si imediat vad ca pe una era scris :
"Sub 1: Arhitectura in antichitate
Sub 2: Literatura in antichitate"
Fuck! nu stiu nici una nici alta dar cred ca aleg literatura pentru ca este mult mai usor. Nu mai stau pe ganduri si trec pe randul 2 mandru de reusita mea, pana la urma nu-i dracul chiar atat de negru.
Deja au trecut 5 minute si nu am scris mai nimic cu exceptia cerintei si titlului. "deja fac progrese" imi spun apeland la autoironie. "Oare cine o fi trait pe-atunci?..." , gandul imi fu insa intrerupt de cateva batai in usa. Ma intorc gandindu-ma cine putea fi tinand cont ca aproape jumate de clasa lipsea... saracul nefericit nici nu stie ce il asteapta, mai bine ramanea acasa si nu dadea nenorocitul asta de test. Cand vad cine intra pe usa mi se sterge orice urma de zambet batjocoritor acesta fiind inlocuit de o expresie de groaza. Era chiar el...era Cristi... fara a ma gandit imi alung gandul acesta din minte si ma intorc la lucrarea mea si deodata parca m-a plesnit inspiratia si incep sa scriu fara a ma opri pana cand spre oroarea mea vad ca cineva se aseaza pe locul liber de langa mine. Scrutez persoana aceea suspecta incepand cu picioarele si cu cat urc mai sus simt ca respiratia mea moare.
-Fuck! imi scapa fara sa imi dau seama si toti colegii se intorc spre mine ! Din reflex ma ridic dar bine ca nu m-a vazut si profu si simt cum o mana se ancoreaza pe antebratul merg tragandu-ma sa ma asez la loc.
E chiar el.
-Ai innebunit? Taci dracu si aseaza-te la loc pana nu te vede si te da afara! in vocea lui recunosc ca ii pasa, chiar ii pasa si desi incearca sa ma certe nu prea ii iese. Este prea dulce glasul lui dar nu... nu trebuie sa cad in plasa asta si trebuie sa ma tin tare pe pozitii, nu vreau sa imi mai fac iluzii.
-Ia mana de pe mine! ii spun fara sa-mi dau seama cand observ ca mana lui ramane pironita pe mine.
Cu un gest stangaci si-o retrage si isi ridica privirea din pamant incercand sa mi-o intalneasca pe a mea. "Nu o sa-i permit" imi spun si ma intorc la lucrarea mea evitandu-i privirea. Incep sa tremur, nu mai pot asa, simt cum ma pierd cu firea, e pre aproape de mine si nu cred ca mai pot rezista. Incerc sa imi reiau ideile referitoare la subiectul testului, nu prea reusesc dar macar incep sa scriu. Nu vreau sa ii arat ca m-a tulburat prezenta lui, nu vreau sa vada ca imi pasa de el sau ca am emotii cand e in preajma mea. Se pare ca imi reuseste pentru ca el se intoarce cu spatele la mine tinand cont ca nu da lucrare deoarece a lipsit destul de mult timp.
Ma uit la ceas si vad ca mai sun 15 minute pana se sfarseste ora. Nu am scris prea multe dar vreau sa se termine cat mai repede, nu mai suport sa stiu ca este acolo langa mine si ma priveste continuu. Incep sa ma joc cu pixul cu gandul ca asta ma va distra alungandu-mi orice tentativa de a ma uita la el. Deodata insa simt mana lui pe piciorul meu . Ma cutremur si nu stiu ce sa mai fac, nu stiu cum sa reactionez la un astfel de gest. Ce trebuie sa fac? Ma uit spre piciorul meu cand vad ca tine in mana o hartie si ma indeamna sa o iau. Plin de retineri intind usor mana si o cuprind cu degetele mele tremurande.
"Te iubesc si vreau sa fii al meu"
Cand vad acest mesaj simt cum fiecare celula din corpul meu o ia razna si un val de emotie amestecata cu furie ma patrunde.
-Termina cu asta! Te urasc si te vreau cat mai departe de mine! Acum ceva timp tu m-ai amenintat spunandu-mi ca o voi pati daca ma voi mai apropia de tine. Acum e randul meu sa fac acelasi lucru. Am vazut ca iti place sa fac amenintari. Eu acum te amenint. Daca te mai apropii de mine iti jur ca o patesti.
-Nu face una ca asta. Stiu ca ma iubetsi la fel de mult cum te iubesc si eu asa ca nu are rost sa te prefaci ca nu imi raspunzi la sentimente. Stiu ca ma iubesti, ma vrei...Sunt al tau! imi sopteste el ca raspuns la replica mea dura.
-Hei acolo! Ce se intampla? vocea profesorul suna atat de dur incat m-a cutremurat.
Fara a apuca sa spun nimic, Cristi se ridica si spune cu veselie:
-Ii dadeam sa copie colegului meu! M-a rugat iar eu nu l-am refuzat.
La auzul unei asemenea vesti profesorul se cutremura si striga:
-Afara amandoi si aveti pentru ziua de azi cate un 1!
-Eu ...nu ...nu am facut nimic....minte... dar nu apuc sa mai zic nimic ca profesul mai repeta o data sa ies afara si ma supun hotarat sa il calc in picioare pe Cristi imediat ce ies din clasa.
Cum se inchide usa pana sa imi iasa vreun cuvant de jignire pe gura simt ca sunt sarutat, simt gustul unor buze dulci ce se joaca cu ale. Limba lui patrunde in gura mea impletindu-se armonios cu a mea.Incerc sa dau inapoi dar ma ating de perete. Atunci el se apropie mai mult corpurile noastre unindu-se sub semnul iubirii si pasiunii. Imi pune mana dreapta pe piept, mana stanga o apropie de capul meu trecand-o usor prin parul ciufluit. Ma topesc in acest sarut atat de tandru si suav. Toate simturile imi sunt amortite si ma simt neputincios in fata unei astfel de forte. Nu mai pot sa mai gandesc. Vreau sa apelez la ratiune dar simt ca a disparut odata cu toata impotrivirea mea.
Dureaza cateva minute dupa care se opreste si ma priveste in ochi . Vad in privirea lui multa dragoste si afectiune, lucruri pe care pana acum le mai vazusem doar in noaptea aceea cand am fost la el...acea noapte de care nu vreau sa imi mai aduc aminte si vreau sa o uit pentru totdeauna...
-Te iubesc!
La auzul acestor fraze simt ca turbez si il imbrancesc fortandu-l sa pastreze o anumita distanta intre noi. Ma simt pierdut si incep sa plang. Nu mai vreau sa cred in ceea ce spune pentru ca a mai mintit pana acum. Nu mai vreau o noua dezamagire asa ca o iau la fuga pe coridor. Vine dupa mine si numai dupa cativa pasi ma prinde de mana.
-Te rog nu pleca. Nu vreau sa te mai pierd inca o data. Esti tot ce mi-am dorit vreodata si te vreau, vreau sa fii al meu.
"Ma iubeste sau minte?" , imi trece prin minte. Nu vreau sa mai cred....Nu vreau , nu vreau,nu vreau asa ca ma rup din stransoarea mainii lui si imi continui drumul spre iesire. Nu ma urmeaza si multumesc cerului pentru asta. Macar de atat ma simt eliberat desi e ca o picatira de bucurie intr-un ocean de tristete. Il iubesc la fel ca la inceput sau poate chiar mai mult decat atunci asta nu o mai pot nega dar ce sa fac daca ratiunea nu ma lasa sa mai incerc odata? Mi-e teama ca m-ar putea minti iar si toate sperantele mele s-ar risipi. Iar as suferi o dezamagire si nu mai vreau. Vreau sa il urasc....atat mai vreau...
Ma intorc si il vad ca vine spre mine, si ma opresc locului ca nu mai pot continua asa vreau sa se termine pentru totdeauna toata aceasta poveste si sa scap de sentimentele pentru el. Fara a mai spune nimic cand il simt aproape de mine ma intorc si il lovesc direct in obraz. Simt ca m-am eliberat de taoata furia, facandu-si loc in sufletul meu un sentiment sfios de bucurie si multumire de sine dar care e imediat risipit cand vad ca din gura ii curg firisoare rosii de sange. I se preling pe barbie insotite indeaproape de lacrimi . Mi-e rusine de ce am facut si simt ca ma prabusesc sub intensitatea sentimentului de vina. Ma apropii, il iau in brate si ii sterg sangele cu maneca jacketei mele. El se culcuseste pe umarul meu mulandu-se dupa conturul formelor mele. Ii ating parul cu buzele mele dar apoi cuprins de durere ma departez de el si o iau la fuga.
Nu m-am mai oprit pana acasa. Am deschis usa de la apartament si spre usurarea mea nu era nimeni acasa. Se pare ca mama avusese treaba pe undeva si a plecat. M-am dus la frigider si am luat un pahar de apa si am incercat sa il beau dar nu am putut. Ma simteam scarbos si de nesuportat asa ca fara a ma mai gandi la altceva m-am dus si am facut un dus. Simteam apa siroindu-se pe corpul meu si nu-mi puteam scoate din minte acel sarut de mai devreme, acel sarut fugar si totodata atat de romantic. Nu pot sa inteleg de ce il iubesc atat de mult cand el nu a facut altceva decat sa ma faca sa sufar si sa plang. Am varsat prea multe lacrimi pentru el si nu vreau sa mai plang, acum este randul lui sa sufere si sa stie ce am simtit eu atunci cand el m-a respins. Vreau sa ma razbun pentru cat de rau a fost cu mine si vreau sa il fac sa sufere, sa il fac sa imi doreasca raul. Vreau sa vad ca nu ma mai doreste si astfel poate ca va putea ucide iubirea asta din mine. Vreau ca el sa scoata din interiorul meu ceea ce a sadit cu ceva timp in urma. Doar asa voi putea sa incetez sa mai nutresc sentimente pentru el.
Acum sunt din nou in drum spre scoala cu speranta ca voi ajunge la timp pentru a patra ora. Nu stiu ce explicatii voi da profesorilor de la orele carora am lipsit. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Vreau doar sa fiu acolo in banca mea si ziua sa se termine fara niciun altfel de eveniment neplacut. Vreau ca sa ma lase in pace Cristi.
Ajung in clasa doar cu cateva secunde inainte ca profesorul de fizica sa intre si ma asez in banca. Geanta e tot acolo unde am lasat-o, caietul de istorie la fel, dar el nu, nu nu mai este in banca de langa mine, este acum la locul lui si tot imi arunca priviri ciudate. Observ ca obrazut i s-a invinetit acolo unde l-am lovit cu putin timp in urma si incepe din nou sa ma strapunga un sentiment de vinovatie tot mai acut. Am facut rau fiintei pe care o iubesc... dar nu , nu il mai iubesc, sau mai bine zis nu vreau sa il mai iubesc...oare nu este acelasi lucru?
Nu totul porneste de la psihic? Daca vreau pot sa il mai iubesc sau sa nu il mai iubesc...cred, sau cel putin asa sper. Vreau sa imi propun sa nu il mai iubesc si sa se implineasca asta. Nu stiu cum o s-o fac dar trenbuie sa imi iasa. Nu mai pot sta atat de aproape de el pastrand sentimentele acestea atat de puternice pentru el. Ma macina iubirea pentru el...
Restul orei a trecut destul de repede tinanad cont ca fizica este unul dintre obiectele la care ma pricep cel mai bine si totul a mers ca si uns. Pauza a venit cu repeziciune si uite-ma aici, acum , in curtea scolii unde stau impreuna cu cativa colegi de ai mei, desi nu stiu prea bine cum am ajuns in aceasta ipostaza. Ma enerveaza toti acesti indivizi si vreau sa scap de aici dar, in cele din urma realizez ca e mai bine asa decat sa stau retras, oferindu-i lui Cristi o oportunitate de a ma aborda. Sta la cativa metri mai incolo de cand a inceput pauza si nu vrea sa isi ia ochii de pe mine. Ma simt usor deranjat de aceasta atitudine si deabia astept sa se termine pauza sa pot intra in clasa si sa scap de acei ochi in care ma pierd cu atat de multa usurinta, de aceea incerc sa nu ma mai uit la el. Inima mea insa nu e de acord cu asta si cauta in continuu o oportunitate de ai cauta privirea si parca sa ii transmita inca o data ca il iubesc si vreau sa fiu cu el.
Ma inspaimant cand vad ca vine spre mine. Nu stiu ce are de gand dar tocmai cand vreau sa plec un coleg incepe sa ma intrebe de nu stiu ce joc in retea de care nu m-ai auzisem in viata mea. Incerc sa scap dar el se apuca sa imi explice despre ce e vorba si imi da chiar si un link pentru a-l accesa. Este deja prea tarziu si Cristi este la mai putin de un metru. Observandu-l ceilalti colegi il integreaza in discutie, iar el se apropie pana ajunge la mai putin de 20 de centimetri de mine. Este atat de rau cand face gesturi de acest fel. Cred ca stie ca ma doare sa il stiu langa mine si de aceea face toate acest lucruri, dra nu o sa mai cad inca o data in capcana lui si nu o sa ma mai las vrajit inca o data. O singura data a fost suficient pentru amandoi. In fata mea nu mai are deloc credibilitate.
Stomacul meu se contracta fara incetare din cauza emotiilor. In ciuda tututror rationamenteler pe care le-am pus la cale pana acum cateva clipe nu pot s anu ma uit la el si sa nu ma simt fermecat de el. Chipul lui frumos este scaldat de razele caldute de soare. Incerc sa neg totul dar nu pot, pentru ca il iubesc ca pe nimeni altcineva. Niciodata nu am mai fost atat de indragostit de cineva. Il doresc si totodata il urasc. Imi vin mii de ganduri in cap departandu-ma de discutia actuala a grupului. Acum sunt intr-o lume doar a mea si ..."a lui" . Cred ca si el se gandeste la aceleasi lucruri ca si mine pentru ca imi arunca cateva priviri complice, dar incerc sa nu-i raspund.
In minte imi tot apar imagini cu noi doi, la el acasa, in patul lui, sau mai bine zis in patul nostru, acolo unde ne-am consumat pentru prima oara dragostea, acolo unde a fost al meu si am fost al lui. Incerc sa alung toate acele ganduri dar nu pot, nu mai reusesc sa mi-l scot din minte ,nu mai pot sa nu imi doresc sa fim din nou impreuna, chiar si pentru o noapte.
-Inca nu ne-ai spus ce ai patit la fata, Cristi. Acum vrei sa ne povestesti ca mai devreme erai foarte rezervat? aceste propozitii imi risipira toate gandurile actuale.
Ma intorc spre Cristi si il implor sa nu spuna ce s-a intamplat doar cu ajutorul privirii dar deja prea tarziu.
-Am primit o dovada de iubire de la cineva foarte special.
Imediat colegii incep sa rada.
-Vrei sa spui ca te-a lovit in halul ala o fata?
Cristi foarte sigur de sine:
-Nici gand! se simte atat de multa mandrie in glasul sau, incat simt ca mi se taie picioarele. Cred ca e timpul sa plec asa ca dau sa ii parasesc dar el imi face semn sa raman.
Ceilalti foarte nelamuriti:
-Ce vrei sa spui...ca ...ti-a facut-o un baiat...? Atunci unde mai este dovada de iubire?
Urmatoarea propozitie m-a paralizat:
-Mi-a facut-o iubitul meu si se intoarce spre mine.Ma apuca de mana, se apropie si mai mult de mine spre surprinderea tuturor ma saruta.
Ii simt iar gustul dulceag si ma topesc sub ochii tuturor in bratele lor. Nu apuc sa fac niciun gest ca se suna, dar in loc ca toti sa se indrepte spre clase stau adunati in nostru. Noi continuam sa ne sarutam si nu ma simt jenat de nimeni. Cristi ma mangaie, la fel fac si eu. Imi pune mana pe fund si incurajat de acest gest la fel fac si eu. Imi trec mana prin parul lui si ma joc cu lobul urechii lui. Coboara si ma saruta si mai jos pe gat si ma adulmeca, incitat de mirosul pielii mele, apoi...se opreste.
Fara alt gest se opreste, ma ia de mana si in privirile tuturor, tinandu-ne de mana urcam scarile spre clasa noastra, intram si foarte relaxati ne asezam in banca mea.
-Te iubesc! imi sopteste atunci cand intra profesorul de matematica in clasa.
Simt ca ma cuprinde un val de fericire si ca toate resentimentele pentru el dispar.
-Esti iubitul meu si de aceea te iubesc la fel de mult!
Restul zilei a trecut repede, pana la sfarsitul programului stand mai mult in clasa lipsiti de privirile dusmanoase si invidioase ale celorlalti.
Se aude soneria ce anunta sfarsitul zilei si ies cu el de mana, indreptandu-ne spre casa lui. Simt cum suntem scrutati de privirile celorlalti dar nu imi pasa. Cristi se opreste deodata si ma mai saruta scurt o data si ne reluam drumul.
In putin timp suntem acasa la el unde nu gasim pe nimeni. Suntem doar noi doi, asa ca hotaram sa facem un dus dupa care sa mancam ceva....daca chiar vom mai avea timp de asa ceva.
Incepe sa isi deschida camasa de un albastru deschis dar il opresc spunandu-i ca vreau sa o fac eu. Ma apropii de el il sarut. Incep sa ii in deschid nasturii coborand cu saruturile la nivelul pieptului. Cu fiecare nastura sarut tot mai mult si ma simt tot mai incitat de mirosul lui atat de dulce si masculin. Ajung la ultimul si ma indrept spre gatul lui din nou, sarutandu-l cat mai mult posibil pe piept.
Ii dau camasa jos si el imi da tricoul de asemenea. Incepe sa se joace cu lobul urechii mele dupa ce ma saruta si musca indelulg pe gat. Ma desface la pantaloni, acelasi lucru ii fac si eu. Renuntam la ei apoi la lenjerie si ne bagam sub dusul fierbinte. Simt cum se prelinge apa pentre trupurile noastre si incetam sa ne sarutam. Ne atingem fiecare parte a corpului, savuram fiecare moment ca si cum ar fi ultimul. Acum suntem o singura fiinta pentru ca avem dragostea asta atat de puternica, care ne uneste.
Dupa mai bine de o ora iesim, si fara a ne mai sterge macar ne indreptam spre camera lui unde ne asezam in patul nostru si incepem din nou sa ne sarutam. Ma mangaie pe cap, ma saruta pe piept si facem dragoste...

4 comentarii:

Fascinanta poveste si foarte , foarte unica.
Ai fost sincer , ti-ai ascultat inima si ai spus tot ce ai simtit.Apreciez mult , daca ar aprecia si lumea asta in care traim .. Dar nu se stie nici odata , poate se va schimba ..Dar speranta ramane de fiecare data . . are aceea putere de a te alina si de a te face sa crezi in continuare ca mai exista o sansa.

 

Cred ca dragostea in adolescenta este unica si nu se va mai repeta pe tot restul vietii. Si eu am iubit foarte mult un coleg din clasa dar nu avut curajul tau...desi ulterior am aflat ca ar fi bi sau chiar gay. A plecat acum in Franta si de fiecare data ma intreb oare cum ar fi fost daca la ora de sport am fi continuat discutia pe care o incepusem.
Ultima data l-am vazut la ziua mea cand am implinit 20 ani.

 

O poveste extraordinara: scrisa cu mult talent, reda atat de real viata de iubire adolescentina. Cred ca nimic nu e mai placut in lume decat dragostea, dar si cel mai greu lucru. Dragostea cu sentimentele ei inaltatoare, dar si cu dezamagirile ce apar este un fenomen unic, ce e dat sa-l traiasca doar oamenii. Dar dragostea dintre adolescenti e cea mai frumoasa, intruchipeaza perfectiunea.

 

CUM DR ODION MĂ AJUTĂ ÎNTRUCEȘTE-MĂ EX EXITIATOR ÎNAPOI.
O MULȚUME FĂRĂ MULȚI DE DR ODION PENTRU RESTAURAREA FAPTĂȚII ÎN FAMILIA MEA. Sunt foarte recunoscător dr. ODION pentru munca deosebită pe care a făcut-o pentru mine și familia mea. Am fost căsătorită 19 ani până când o femeie a venit și mi-a distrus căsnicia și familia. Ultimii ani au fost tristi pentru mine fara sotul meu. Sunt foarte recunoscător și recunoscător pentru DR ODION. De când a lucrat pentru mine, soțul meu s-a întors la mine și la copiii noștri, rugându-ne să-l iertăm. Înainte de a contacta DR ODION, soțul meu mă ura în măsura în care nici măcar nu voia să mă mai vadă. Înainte de revenirea soțului meu eram foarte jos, frustrat și singur. Cealaltă femeie era întotdeauna în cale. DR ODION mi-a dezvăluit că această femeie îmi ținea soțul departe și chiar mă făcea să fiu bolnavă. Am găsit DR ODION prin recomandarea unui prieten. La început nu eram sigur pentru că mă îndoiam de turnarea vraja. După consultația DR ODION, mi-a spus că doamna a aruncat o vrajă soțului meu doar pentru a-l păstra doar pentru el și mi-a spus articolele pe care trebuie să le cumpăr. La 2 zile după ce DR ODION și-a aruncat vraja, soțul meu s-a întors la mine în genunchi și a început să mă roage iertare. Sotul meu imi spune si imi arata zilnic cat de mult ma iubeste si chiar vreau sa spun un lucru foarte mare multumiri lui DR ODION. Avem chiar un succes mare de bani. Viața mea despre care am crezut că s-a terminat este acum o viață fericită alături de soțul meu și de copiii noștri. Vă rog, dacă aveți o problemă ca și cum am avut chiar divorț, contactați imediat DR ODION. El îți va schimba viața pentru totdeauna, iar cea mai bună parte este că munca sa nu dăunează nimănui. Contactați-l imediat prin e-mail: (drodion60@yandex.com) sau sunați / Whattsapp numărul său de telefon mobil +2349060503921 contactați-l acum și problemele dvs. vor fi rezolvate pentru totdeauna. Vă mulțumim încă o dată DR ODION pentru marea ta muncă

 

Trimiteți un comentariu

 
online counter